Jusammi Chikako

                                
                                                   

ÎNNOURATĂ...

Înnourată
Inima mea s-a-nseninat
Pe negîndite -
Bine-i să contempli luna
Pînă ce-o absorbi cu totul !


CLOUDY...

Cloudy
My heart became serene
Suddenly -
How good it is to contemplate the moon
Until you totally absorb it !

Justinas Marcinkevicius

                                

PRIVEGHI

Ce-o să spun eu,

risipind cuvinte şi suspine,

păsări şi fiare slobozind

din pieptul meu ?

Ţineam în mînă

o cupă de cristal

şi nimic nu turnam în ea.

Ce-o să spun eu

uitînd de toate drumurile

şi nefăcînd nici un cuib

în ramurile arborilor ?

Lîngă rugul ce abia mai mocneşte

se adună umbrele.

Noaptea e rece şi înstelata.

Plutesc pe sclipitoarele rîuri

seminţele ierburilor şi ale copacilor,

precum sufletele

spre un alt tărîm.

Se aude cum se închide poarta.

Şapte săbii se împlîntă în inima mută.

De-or să mă întrebe,

eu, plecînd capul,

pune-voi mîna dreaptă

pe pieptul tău.

De-or să mă întrebe.

WAKE

What should I say,

wasting words and sighs,

birds and beasts releasing

from my chest ?

I used to keep in my hand

a crystal cup

and nothing I poured in it.

What shall I say,

forgetting all the roads

and not making a nest

among the branches of the trees ?

Near the stake barely smouldering

the shadows are gathering.

The night is starry and cold.

Are floating on the bright rivers

the seeds of the herbs and trees

like souls

towards another realm.

It is heard the gate closing.

Seven swords are thrusting into the silent heart.

If they would ask me,

bowing my head,

I'll put my right hand

on your chest.

If they would ask me.

Rumi

                                

ASTĂZI DE DIMINEAŢĂ...

Astăzi de dimineaţă am cules în grădină
cîţiva trandafiri.
Mi-a fost teamă să nu mă vadă grădinarul.
L-am auzit spunînd uşor :
"Ce sunt florile...Ţi-am dăruit întreaga grădină !"

THIS MORNING...

This morning in the garden I picked
a few roses.
I was afraid the gardener would see me.
I heard him saying gently :
"What are the flowers...I gave you the whole garden !"

Nazim Hikmet

                               

POVARĂ

Ai obosit să-mi duci povara,
Ai obosit de mîna mea,
De ochii mei, de umbra mea,
Cuvintele mele erau incendii,
Cuvintele mele erau fîntîni,
Cîndva, de-odat-ai să simţi
În tine, povara urmelor mele de paşi,
Urmelor mele ce se îndepărtează
Şi asta va fi povara cea mai grea de purtat.


BURDEN

You've got tired of carrying my burden,
You've got tired of my hand,
Of my eyes, of my shadow,
My words were fires,
My words were fountains,
Once, suddenly you'll feel
Inside, the burden of the traces of my steps,
Of my traces that are departing
And this will be the haviest burden to bear.

Algimantas Baltakis

                                 

MAMA

Unde îmi este începutul ?

La mii de mile.
Acum mii de ani.
În pîntecul mamei.
Sub inimă.

Unde îmi este continuitatea ?

În mîinile mamei.
În ochii mamei.
În gîndurile mamei.
Acolo îmi este continuitatea.

Şi cînd mama nu va mai fi ?

Lîngă mormîntul mamei.
În ochii mamei.
În gîndurile mamei.
Sub pomul dumnezeiesc.

Şi unde îmi este sfîrşitul ?

La mii de mile distanţă.
După mii de ani. În pîntecul mamei.
În ochii mamei.
În gîndurile mamei.

Sfîrşit nu există,
Există doar continuitate.


MOTHER

Where is my beginning ?

Thousands miles away.
Thousands years from now.
In mother's belly.
Under the heart.

Where is my continuity ?

In mother's hands.
In mother's eyes.
In mother's thoughts.
There is my continuity.

And when mother won't be aymore ?

Near mother's grave.
In mother's eyes.
In mother's thoughts.
Under the divine tree.

And where is my end ?

Thousands miles away.
After thousands years.
In mother's belly.
In mother's eyes.
In mother's thoughts.

The end doesn't exist,
There is only continuity...

Rainer Maria Rilke

                                                  

NĂLUCA

Ce te recheamă azi

în grădina foşnind a nelinişti,

prin care abia lunecă

un ultim fior de soare ?

Vino ! Dac-aş putea ca şi tine

uita greutatea copacilor.

Ai coborît

sonorele trepte de piatră ;

te-am auzit.

Sunt tot adîncit în auz,

ciulind urechea la tine, la vînt...Dintr-o dată

o privighetoare începe să cînte

ascunsă-n tufiş.

Ascult-o, in aer, plutind

ori căzînd, ori nemaisfîrşindu-şi trilul. Tu

o auzi cu mine, tu -

sau te mai frămîntă şi astăzi cealaltă faţă

a glasului, ce nu mai cată spre noi ?

THE GHOST

What recalls you today

in the rustling restless garden ,

in which just slips

one last thrill of sun ?

Come ! If I could like you

forget the weight of the trees.

You has descended

the sonorous stone steps ;

I've heard you.

I am all deep in the hearing,

my ear attentive to you, to the wind...Suddenly

a nightingale begins to sing

hidden in the bush.

Listen to her, in the air, soaring

or falling, or not ending her trill. You

hear her together with me, you -

or are you troubled even today by the other side

of the voice, that no longer hear us ?

Jorge luis Borges

TRANDAFIRUL

Trandafirul,
nepieritorul trandafir pe care-l cînt,
greu de miresme,
trandafirul din grădina neagră în puterea nopţii,
cel din orice grădină şi orice înserare,
trandafirul ce renaşte din uşoara
cenuşă prin arta alchimiei,
trandafirul persanilor şi al lui Ariosto,
cel întotdeauna singur,
întotdeauna trandafirul trandafirilor,
tînăra floare platonică,
arzătorul şi orbul trandafir pe care-l cînt,
trandafirul de neatins.


THE ROSE

The rose,
the immortal rose that I sing,
hard with spices,
the rose from the dark garden in the middle of the night,
that from any garden and any dusk,
the rose that revives from the light
ashes by the art of alchemy,
the Persians' and Ariosto's rose,
that always alone,
always the rose of the roses,
the young platonic flower,
the burning and blind rose that I sing,
the untouchable rose.

Niklas Tornlund

ECUAŢIE CA NICIODATĂ

Sunt un om ca şi tine
întîmplător şi frumos
precum ceaţa deasupra insulelor
vieţii . Cresc fără
rădăcini ; eu creez -
însă ceea ce eu creez
a existat dintotdeauna.

Gîndul meu spintecă
lumea în două, de-aceea nici nu ştiu
nimic despre lume. Îţi vorbesc
în simboluri şi totuşi
totul este lizibil.

Ne aflăm în mijlocul unei
mări nesfîrşite şi eu
m-am îmbarcat pe ascuns printre
voi ca un pasager clandestin.
Visez mereu acelaşi
lucru - un vis despre
propria mea existenţă.

EQUATION AS NEVER

I am a man like you

accidental and beautiful

like the mist over the islands of

the life. I grow without

roots, I create -

but what I create

has always existed.

My thought split

the world in two, that's why I know

nothing about the world. I speak to you

in symbols, yet

everything is legible.

We are in the midst of

an endless sea and I

have embarked on hidden among

you as a clandestine passenger.

I dream always the same

thing - a dream about

my own existence.

Adam Puslojic

CÎNTEC NEDEDICAT

S-ascund cuţitul deci, sub brîu,
cuţitul dat de Domnu-n mîini
să-l port
la beregată.

Nici o streaşină nu-i pentru mine
din care să mai picur
tăcut
cum stropul cel de ploaie.

Mă voi opri din nou
acum
la jumătatea vieţii mele, -
şi fără pricină.

Moarte oarbă
astăzi
tu n-ai să te mai joci din nou
cu mine.

Îngerul meu a obosit,
a obosit
purtîndu-mi sufletul
fără de suflet.


UNDEDICATED SONG

To hide the knife under my belt,
the knife given in my hands by Lord
to keep it
at my throat.

No eaves there is for me
from which to drip
in silence
like a rain drop.

I shall stop again
now
at half of my life
and without a cause.

Blind death
today
you won't play anymore
with me.

My angel is tired
is tired
to carry my soul
without a soul.

Rabindranath Tagore

                                                             

 NU POT SĂ-MI AFLU LINIŞTEA

Nu pot să-mi aflu liniştea.
Sunt însetat de lucruri atît de-ndepărtate.
Sufletul plin de dor tînjeşte să ajungă necercetate ţărmuri.
O, tu, mai presus de orice nume, cît de sfîşietoare-i chemarea flautului tău !
Uit, uit mereu, că n-am aripi să zbor, că sunt pe vecie, legat de pămînt.

Sufletul flacără mi-e, somnul mi-alungă ; sunt un străin într-o ţară străină.
Suflarea ta ajunge pînă la mine murmurîndu-mi nădejdea de neatins.
Inima mea cunoaşte glasul ca şi cum ar fi al ei.
O, tu, de neaflatule, cît de sfîşietoare-i chemarea flautului tău !
Uit, uit mereu, că nu mi-e cunoscută calea, că nu mi-e dat înaripatul cal.

Nu pot să-mi aflu liniştea ; sunt un pribeag în chiar inima mea.
În ceaţa-nsorită a orelor lîncede, ce uriaşă arătare-a ta se-ntruchipează în albastrul cerului!
O, prea îndepărtat sfîrşit, cît de sfîşietoare-i chemarea flautului tău !
Uit, uit mereu că pretutindeni sunt închise zăbrelele în lăcaşul în care singur rămîn.


I CAN NOT FIND MY PEACE

I can not find my peace.
I'm thirsty of far things.
My languid soul longs to reach unknown shores.
Oh, you, who are above every name, how heartbreaking is the call of your flute !
I forget, I always forget, that I have no wings, that I am forever tied to the earth.

My soul is a flame, it drives away my sleep, I am a stranger in a foreign country.
Your breath reaches me murmuring the untouchable hope.
My heart knows your voice as it would be hers.
Oh, you, the unreachable, how heartbreaking is the call of your flute !
I forget, I always forget, that I don't know the path that I haven't the winged horse.

I can not find my peace, I'm just an wanderer in my heart.
In the sunny mist of the languid hours, what a huge image of yours shows itself in the blue of the sky.
Oh, too far end, how heartbreaking is the call of your flute !
I forget, I always forget, that everywhere the gratings are closed in the shrine where I am lonely.

Rudaki

                                                  

FII VESEL, CU OCHI NEGRI...

Fii vesel, cu ochi negri codane cîte sunt,

că lumea nu-i decît poveste şi e vînt,

doar clipelor de-acuma să dăruim vestmînt,

să le uităm pe-acelea ce aripa şi-au frînt ;

să-mi pese doar de fata cu pletele de mosc,

de chipul ca o lună, vrăjitorescu-i cînt ;

ferice de voiosul ce-mparte dulce trai,

nefericit cel care trăieşte ca-n mormînt.

O, dacă lumea asta e numai nor şi vînt,

adă încoace vinul - şi facă-se cuvînt !

BE HAPPY, BLACK-EYED GIRLS...

Be happy, as long are black-eyed girls,

because the world is story and wind,

only to the actual moments let us give robes,

forget those that have broken wing ;

I care only of the girl with hair of musk,

with face like moon and witched song ;

happy the joyful who a sweet life shares,

unhappy that who lives like in the grave.

Oh, if this world is only cloud and wind,

bring here wine - and make it word !

Toshinari

                                                 

O, SĂRMANĂ LUME

O, sărmană lume,

Calea eliberării n-o ştii !

Chiar şi-n munţi unde

M-am retras împovărat de griji

O ciută-nspăimîntată cheamă...

OH, POOR WORLD

Oh, poor world,

You don't know the way of the release !

Even in the mountains where

I retired full of cares

A frightened deer calls...

Cecilia Meireles

                               

POEM DE MARE BUCURIE

M-ai privit atîta

Şi erai atît de aproape de mine

Încît în extazul meu

N-am mai ştiut care

Erai tu, care eram eu...

Era un loc atît de departe

Că nu părea de pe lumea asta.

Un loc fără zări,

Unde, deasupra apei neclintite

Pluteau lotuşi vrăjiţi...

Veneam de departe

Şi de mai departe

Decît muzica cea mai senină,

Imaterială asemenea liniştii...

Muzică pe care sufletul doar, abia de-o aude.

Şi totu-mprejur era neprihănire...

Nu ştiu de unde m-ai luat :

Dar pare-se că acele drumuri

Erau veşnice drumuri,

Drumuri ce duc la ultimul soare...

Şi eu mă simţeam atît de uşoară,

Ca gîndul celui ce doarme...

Mă simţeam asemenea vieţii de-apoi,

Ce după viaţă se iscă.

Alesule, o, Alesule,

Aş vrea să rămîn în vis,

Pe vecie,

Aş vrea să rămîn

Pe vecie,

Atît de aproape de tine

Încît, în extazul meu,

Să nu se mai poată şti

Cine eşti tu, cine sunt eu...

POEM OF GREAT JOY

You looked at me so long

And you were so close to me

That in my ecstasy

I didn't know anymore who

Were you, who was me...

It was a place so far

That didn't seem to be in this world.

A place without horizons,

Where, above the still water

Bewitched lotuses were floating...

I came from far

More far

Than the most serene music,

Immaterial as the silence...

Music that only the soul, hardly hears

And all around was but purity...

I don't know where you got me from :

But seemed to me that those roads

Were eternal roads,

Roads leading to the last sun...

And I felt so light

Like the thought of who is sleeping...

I felt like the last life

That begins after this life.

Chosen, oh, Chosen,

I want to stay in the dream

Forever,

I want to stay

Forever

So close to you

That, in my ecstasy,

May no longer know

Who you are, who I am...

Jon Milos

                                     

PĂDUREA

Pădurea nu-şi vede arborii

Arborii foşnesc neputincioşi în întuneric

Se-aud suspine în grădină

Sunt melcii care n-au putut să fie tauri

Filozofi învinşi de negîndire

Caractere de piaţă

Măsoară cultura cu dobînda -

Nu produci n-ai valoare

Stîlpul metafizic putrezeşte

Cîţiva pumni bat în pămînt

Viermii se pregătesc să iasă

Împărăţia roză a pomilor sterpi

Omul-om nu mai există

Buchet parfumat de atitudini

O, conştiinţă, apă stătută !

Cum să ies

Din eternitatea asta de groază

Cum să mă apăr ?

THE FOREST

The forest can't see its trees

The powerless trees rustle in the dark

There are heard sighs in the garden

There are the snails that could not be bulls

Philosophers defeated by unthinking

Market characters

Measure the culture by the profit -

If you don't produce you have no value

The metaphysical pillar is rotting

A few punches beat the ground

The worms are preparing to get out

The rosy kingdom of the sterile trees

The man- man don't exist any longer

Fragrant bouquet of attitudes

Oh, conscience, stagnant water !

How to get out

From this horrid eternity

How to defend myself ?

Algimantas Baltakis

                                 

RÎURI SUBTERANE

Nu au aceste rîuri nume

Şi fără maluri curg prin lume.

Nu oglindesc vreun nor în ele,

Căci unde curg sunt bezne grele.

Nici pescăruşii, nici o clipă,

Nu le ating cu vreo aripă.

Nici fetelor n-or fi oglindă,

Nici zorii n-or să le aprindă.

Dar limpedea şi recea apă

Fîntîni nenumărate-adapă.

Pe sub pămînt curg, răbdătoare,

De-s ierni cu ger ori veri cu soare.

Împinse de-ntuneric doar,

Ca pur izvor ţîşnesc arar.

Privesc, cu transparenţe pure,

Ochi de izvoare din pădure.

UNDERGROUND RIVERS

These rivers have no name and flow

Through the world without banks.

They don't reflect any cloud

For where they flow is heavy darkness.

Nor gulls, not a moment,

Touch them with their wings.

They aren't mirrors for the girls,

nor the dawn ever lighten them.

But their clear, cold water

Numerous wells supplies.

They are flowing beneath the earth, patient,

In the hot summer and in the frozen winter.

Pushed by the darkness, seldom,

They gush as a pure fountin.

In the forest clear eyes of springs

Are looking, with pure transparence.

Ichiro Ando

FLUTURE

Atunci, desigur, ai rîs,

Ca cea care pleacă undeva, în călătorie,

De pe acum absentă, şi totuşi, cu atît mai aproape,

De parcă imaginea ta mi-ar fi rămas pe retină întipărită.

Nu pot uita -tu, într-un roş de purpură,

Dreaptă, înaltă,

Cu trupul întreg vibrînd sub razele blînde,

Ca un fluture mare care respiră.

De jur-împrejurul locului unde stăteai

Pomii înmuguriţi deveneau domoli, străvezii,

Şi făceau oraşul cu praf şi mulţimi să pară foarte departe.

Atunci, desigur, ai rîs ;

Eu stăteam liniştit, fermecat,

Încercînd să mi te-amintesc cu zîmbetul-acela.

BUTTERFLY

Then, of course, you laughed,

As someone who is leaving somewhere, in travel,

Just absent, and yet so much closer,

As your immagine would have remained printed on my retina.

I can't forget - you, in purple red,

Straight, tall,

With your whole body vibrating under the gentle rays,

Like a huge butterfly breathing.

All around the place where you stood

The budding trees became mild,transparent,

And made the city with dust and crowds to look very far.

Then, of course, you laughed ;

I stood still, spellbound,

Trying to remember you with that smile .

Pedro Salinas

IARTĂ-MĂ CĂ TE CAUT

Iartă-mă că te caut atît de stîngaci,
În cugetul tău.
Iartă-mi durerea ce ţi-o trezesc.
Vreau să ridic la lumină
Ce e-n tine mai bun,
Ceea ce nu văzusem să văd,
Ca un scafandru-n adîncuri,
Să iau
Ce-i mai de preţ în tine,
Şi să duc în lumină, cum duce copacul,
Cea din urmă lumină,
Cu care soarele l-a mîngîiat.
Atunci tu,
Vei veni în tărie să cauţi,
Bunul de preţ ;
Ca să-l ajungi,
Deasupra ta însăţi ai să te-nalţi, aşa cum te vreau,
De-abia atingînd pămîntul, în trecerea ta,
Cu vîrful înrourat al picioarelor tale,
Cu trupul tot încordat, într-un elan,
Din tine, spre tine însăţi.

Pentru ca dragostei mele să-i răspundă atunci
Făptura cea nouă ce vei fi tu.



FORGIVE ME THAT I LOOK FOR YOU

Forgive me that I look so awkwardly for you,
In your mind.
I want to take to light
What is better inside you,
What I haven't seen, to see ,
Like a diver, in the depth,
To take
What's more valuable from you
And carry to light, as the tree carries,
The latter light
With which the sun caressed it.
Then you
Will come up to look
For the precious good ;
To reach it
You'll rise above yourself, as I want you,
Barely touching the ground, in your passing,
With the top of your dewy feet,
The whole body tense, in a sally,
From you towards yourself.

Then to my love it will answer
The new creature that you'll be.

Juozas Macevicius

NU MĂ GÎNDESC NICIODATĂ

Nu mă gîndesc niciodată,
Cînd unuia mîna i-o-ntind,
Oare cît am de plată ?
N-o fi prea scump ? Încă nu,
N-am învăţat ochii să-mi plec
Şi să-l bat
Pe cel căzut,
Şi nici să-l judec
Pe osîndit.
Nu, nu mă-nduplec,
Lupt, lupt cumplit.
Cînd ceva nu-mi place,
Dulce nu pot încă
Zîmbi - şi pace !
Pentru mine viaţa
Nu-i un episod,
Nici balet şi nici
Vodevil nerod,
Poruncit de unul
Şi plătit de el.
Ca pe un gheţuş,
Prin viaţă trec oricînd.
Nu mă vînd,
Nici nu vînd.



I NEVER THINK

I never think
When I give my hand to somebody,
How much I have to pay ?
Is it too expansive ? Not yet,
I didn't learn
To lower my eyes
And stroke
The fallen one,
neither judge
The condemned one.
No, I don't cede,
I am fighting,
I am fighting badly.
When I don't like something,
I can't yet
Smile sweetly !
Life to me
Isn't an episode,
Neither a ballet, nor
A stupid comedy,
Ordered by someone
And paied by him.
As on ice,through the life
I pass every time.
I don't sell myself,
Neither something I sell.

Rainer Maria Rilke

                      


CA O ALBIE...

...ca o albie ce-aşteaptă-n pustiu
s-o umple, din munte căzînd o ploaie cerească,
ori ca un captiv care-adastă-n picioare răspunsul
unei stele, intrînd pe fereastra lui, nevinovată ;
ca un infirm ce-şi azvîrle
cîrjele calde, ca să fie-atîrnate lăngă altar,
şi zace, şi fără miracol nu se poate urni,
iată, aşa sunt şi eu cînd nu vii, zvîrcolindu-mă-n moarte.
Doar pe tine te vreau. Nu are-o spărtură-n pavaj,
cînd simte,sărmana, un fir de iarbă crescînd, nu are ea dreptul
să vrea primăvara întreagă ?


LIKE A RIVER BED...

...like a river bed that is waiting in the desert
to be filled by a celestial rain, falling from the mountains,
or like a prisoner who is standing up to wait the answer
of a star, that gets through his window, innocent ;
like a crippled man who is throwing away
the worm crutches, to attach them near the altar,
and is lying, and can't move without a miracle,
here, so I am when you don't come, writhing in death.
Only you I want. Hasn't a break in the pavement,
when it feels, the poor, a blade of grass growing, hasn't it the right
to want the entire spring ?

Rabindranath Tagore

UN NEBUN RĂTĂCEA ...

Un nebun rătăcea, cu păru-ncîlcit, ars de soare, acoperit de pulbere, cu trupul străveziu, buzele strînse ca şi poarta închisă a sufletului său, cu ochii arzînd, ca lampa de sticlă sclipînd ce-l însoţea, căutând piatra înţelepciunii.

Înaintea lui se frămînta imensitatea oceanului.
Valurile flecare povesteau despre comorile ascunse înlăuntrul lor şi rîdeau de nepriceputul care nu ştia să le-nţeleagă.
El mergea, fără nădejde şi fără odihnă, urmîndu-şi drumul spre ţinta ce-i devenise viaţă.
Asemeni oceanului, ce neîncetat se înalţă spre cer, ca să atingă necuprinsul.
Asemeni stelelor ce se rotesc, năzuind către o ţintă niciodată atinsă.
Astfel pe plaja pustie, nebunul, cu şuviţele roşcate de pulbere, rătăcea căutînd piatra înţelepciunii.

Într-o zi, un ştrengar se opri şi-l întrebă : " Cum ai găsit acest lanţ de aur, care-ţi încinge mijlocul ? "
Nebunul tresări, lanţul, cîndva de fier, se prefăcuse în aur ! Nu, nu visa, dar cum se întîmplase asta ?
Îşi lovi fruntea cu sălbăticie : " Unde, unde mi-am împlinit fără de ştire visul ? "
Prinsese obiceiul să încerce pietrele pe care le-aduna, lovindu-le cu lanţul său şi să le-arunce gînditor apoi, fără a cerceta de se-ntâmplase vreo schimbare ; aşa se face că sărmanul nebun găsise şi pierduse piatra înţelepciunii.

Amurgise ; spre apus, cerul era de aur.
Pustiit, cu trupul şi sufletul dezgolite, asemeni unui arbore dezrădăcinat, nebunul se porni să caute iar comoara pierdută.


A FOOL WAS WANDERING

A fool was wandering, with his hair tangled, burnt by the sun, covered with dust, with a transparent body, his lips tightened like the shut door of his soul, with his eyes burning, like the shining glass lamp which was accompaning him, looking for the philosopher's stone.


In front of him, the imensity of the ocean was rustling.
The talky waves was narrating about the treasures hidden inside them and was loughing at the silly man who don't know to understand them.
He was walking, hopeless and restless, fallowing his road towards the aim that had become his life.
Like the ocean, which continuously is rising towards the sky, to reach the infinity.
Like the stars which are turning round, longing to an aim never reached.
So, on the desert beach, the fool, with his reddish hair because of the dust, was wandering, looking for the philosopher's stone.

One day, a naughty boy has stopped and asked him : " How have you found this chain of gold, that girds your waist ? "
The fool started, the chain, once made by iron, had changed in gold ! No, he wasn't dreaming, but how was it happened ?
He stroke his forehead wildly : " Where, where, my dream had fulfilled, without me noticing it ?
He used to try the stones which he gethered, striking them with his chain and throw them thoughtfully later, without checking up if any change had happened ; so that, the poor fool had found and had lost the philosopher's stone.

It was twilight; at west, the sky was made by gold.
Devastated, with his body naked and his soul empty, like an rootless tree, the fool began to seek again for the lost treasure.

Alfonsas Maldonis

RĂSUFLAREA

Aşa cum în aerul miezului de iarnă
Căldura respiraţiei
Topeşte în spaţiu
Simţămintele noastre,
Înţelepciunea
Şi jurămintele de dragoste,

În lume nimic nu dispare
Fără urmă.
Totuşi am dori să ştim
Dacă i se face cuiva mai cald
De la răsuflarea noastră...

Şi, totuşi, eu, încet ,
Ca pentru mine însumi repet :
Te iubesc.
Te iubesc
Şi faptul acesta
Nu e chiar atît de simplu,
Nici chiar atît de lipsit de importanţă,
Cum s-ar părea.
Cel puţin,
Ai putea şi tu,
Spre altul,
Spre altul,
Spre altul,
Să-ţi trimiţi, ca într-o noapte rece,
Respiraţia caldă :
Te iubesc.

THE BREATH

As in the middle of the winter
The warmth of the breath
Melts in the space
Our feelings,
Our wisdom
And our oathes,

So nothing desappears in the world
Without a trace.
However we wish to know
If someone gets more warmth
From our breath...

Yet, slowly,
As for myself - I repeat :
I love you.
I love you
And this fact
Isn't so simple,
And unimportant,
As it seems.
At least,
You could too,
Towards another one,
Towards another one,
Towards another one,
To send, as in a cold night,
Your worm breath :
I love you.

Niklas Tornlund

                                             
                                                 
CÎNTEC DE ANIVERSARE

Umbrele pe care le vezi nu sunt decît
simple afirmaţii ale luminii. Astfel
e omul viu legat de
piciorul oricărei umbre - luptă
ca să devină în sfîrşit vizibil.
Nu trebuie să faci nimic, însă
totul rămîne ; această zi ca toate celelalte
e totuşi singură - şi-i o aniversare.


ANNIVERSARY SONG

The shadows you see aren't but
simple affirmations of the light. So
the living human is bounded
with any shadow - he fights
for becoming visible.
It isn't necessary to do anything, but
all remains ; this day like the others
is however solitary - and is an anniversary.