Ichiro Ando

FLUTURE

Atunci, desigur, ai rîs,

Ca cea care pleacă undeva, în călătorie,

De pe acum absentă, şi totuşi, cu atît mai aproape,

De parcă imaginea ta mi-ar fi rămas pe retină întipărită.

Nu pot uita -tu, într-un roş de purpură,

Dreaptă, înaltă,

Cu trupul întreg vibrînd sub razele blînde,

Ca un fluture mare care respiră.

De jur-împrejurul locului unde stăteai

Pomii înmuguriţi deveneau domoli, străvezii,

Şi făceau oraşul cu praf şi mulţimi să pară foarte departe.

Atunci, desigur, ai rîs ;

Eu stăteam liniştit, fermecat,

Încercînd să mi te-amintesc cu zîmbetul-acela.

BUTTERFLY

Then, of course, you laughed,

As someone who is leaving somewhere, in travel,

Just absent, and yet so much closer,

As your immagine would have remained printed on my retina.

I can't forget - you, in purple red,

Straight, tall,

With your whole body vibrating under the gentle rays,

Like a huge butterfly breathing.

All around the place where you stood

The budding trees became mild,transparent,

And made the city with dust and crowds to look very far.

Then, of course, you laughed ;

I stood still, spellbound,

Trying to remember you with that smile .