PRIVEGHI
Ce-o să spun eu,
risipind cuvinte şi suspine,
păsări şi fiare slobozind
din pieptul meu ?
Ţineam în mînă
o cupă de cristal
şi nimic nu turnam în ea.
Ce-o să spun eu
uitînd de toate drumurile
şi nefăcînd nici un cuib
în ramurile arborilor ?
Lîngă rugul ce abia mai mocneşte
se adună umbrele.
Noaptea e rece şi înstelata.
Plutesc pe sclipitoarele rîuri
seminţele ierburilor şi ale copacilor,
precum sufletele
spre un alt tărîm.
Se aude cum se închide poarta.
Şapte săbii se împlîntă în inima mută.
De-or să mă întrebe,
eu, plecînd capul,
pune-voi mîna dreaptă
pe pieptul tău.
De-or să mă întrebe.
WAKE
What should I say,
wasting words and sighs,
birds and beasts releasing
from my chest ?
I used to keep in my hand
a crystal cup
and nothing I poured in it.
What shall I say,
forgetting all the roads
and not making a nest
among the branches of the trees ?
Near the stake barely smouldering
the shadows are gathering.
The night is starry and cold.
Are floating on the bright rivers
the seeds of the herbs and trees
like souls
towards another realm.
It is heard the gate closing.
Seven swords are thrusting into the silent heart.
If they would ask me,
bowing my head,
I'll put my right hand
on your chest.
If they would ask me.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.