Cecilia Meireles

                               

POEM DE MARE BUCURIE

M-ai privit atîta

Şi erai atît de aproape de mine

Încît în extazul meu

N-am mai ştiut care

Erai tu, care eram eu...

Era un loc atît de departe

Că nu părea de pe lumea asta.

Un loc fără zări,

Unde, deasupra apei neclintite

Pluteau lotuşi vrăjiţi...

Veneam de departe

Şi de mai departe

Decît muzica cea mai senină,

Imaterială asemenea liniştii...

Muzică pe care sufletul doar, abia de-o aude.

Şi totu-mprejur era neprihănire...

Nu ştiu de unde m-ai luat :

Dar pare-se că acele drumuri

Erau veşnice drumuri,

Drumuri ce duc la ultimul soare...

Şi eu mă simţeam atît de uşoară,

Ca gîndul celui ce doarme...

Mă simţeam asemenea vieţii de-apoi,

Ce după viaţă se iscă.

Alesule, o, Alesule,

Aş vrea să rămîn în vis,

Pe vecie,

Aş vrea să rămîn

Pe vecie,

Atît de aproape de tine

Încît, în extazul meu,

Să nu se mai poată şti

Cine eşti tu, cine sunt eu...

POEM OF GREAT JOY

You looked at me so long

And you were so close to me

That in my ecstasy

I didn't know anymore who

Were you, who was me...

It was a place so far

That didn't seem to be in this world.

A place without horizons,

Where, above the still water

Bewitched lotuses were floating...

I came from far

More far

Than the most serene music,

Immaterial as the silence...

Music that only the soul, hardly hears

And all around was but purity...

I don't know where you got me from :

But seemed to me that those roads

Were eternal roads,

Roads leading to the last sun...

And I felt so light

Like the thought of who is sleeping...

I felt like the last life

That begins after this life.

Chosen, oh, Chosen,

I want to stay in the dream

Forever,

I want to stay

Forever

So close to you

That, in my ecstasy,

May no longer know

Who you are, who I am...