POEM DE MARE BUCURIE
M-ai privit atîta
Şi erai atît de aproape de mine
Încît în extazul meu
N-am mai ştiut care
Erai tu, care eram eu...
Era un loc atît de departe
Că nu părea de pe lumea asta.
Un loc fără zări,
Unde, deasupra apei neclintite
Pluteau lotuşi vrăjiţi...
Veneam de departe
Şi de mai departe
Decît muzica cea mai senină,
Imaterială asemenea liniştii...
Muzică pe care sufletul doar, abia de-o aude.
Şi totu-mprejur era neprihănire...
Nu ştiu de unde m-ai luat :
Dar pare-se că acele drumuri
Erau veşnice drumuri,
Drumuri ce duc la ultimul soare...
Şi eu mă simţeam atît de uşoară,
Ca gîndul celui ce doarme...
Mă simţeam asemenea vieţii de-apoi,
Ce după viaţă se iscă.
Alesule, o, Alesule,
Aş vrea să rămîn în vis,
Pe vecie,
Aş vrea să rămîn
Pe vecie,
Atît de aproape de tine
Încît, în extazul meu,
Să nu se mai poată şti
Cine eşti tu, cine sunt eu...
POEM OF GREAT JOY
You looked at me so long
And you were so close to me
That in my ecstasy
I didn't know anymore who
Were you, who was me...
It was a place so far
That didn't seem to be in this world.
A place without horizons,
Where, above the still water
Bewitched lotuses were floating...
I came from far
More far
Than the most serene music,
Immaterial as the silence...
Music that only the soul, hardly hears
And all around was but purity...
I don't know where you got me from :
But seemed to me that those roads
Were eternal roads,
Roads leading to the last sun...
And I felt so light
Like the thought of who is sleeping...
I felt like the last life
That begins after this life.
Chosen, oh, Chosen,
I want to stay in the dream
Forever,
I want to stay
Forever
So close to you
That, in my ecstasy,
May no longer know
Who you are, who I am...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.