CA O ALBIE...
...ca o albie ce-aşteaptă-n pustiu
s-o umple, din munte căzînd o ploaie cerească,
ori ca un captiv care-adastă-n picioare răspunsul
unei stele, intrînd pe fereastra lui, nevinovată ;
ca un infirm ce-şi azvîrle
cîrjele calde, ca să fie-atîrnate lăngă altar,
şi zace, şi fără miracol nu se poate urni,
iată, aşa sunt şi eu cînd nu vii, zvîrcolindu-mă-n moarte.
Doar pe tine te vreau. Nu are-o spărtură-n pavaj,
cînd simte,sărmana, un fir de iarbă crescînd, nu are ea dreptul
să vrea primăvara întreagă ?
LIKE A RIVER BED...
...like a river bed that is waiting in the desert
to be filled by a celestial rain, falling from the mountains,
or like a prisoner who is standing up to wait the answer
of a star, that gets through his window, innocent ;
like a crippled man who is throwing away
the worm crutches, to attach them near the altar,
and is lying, and can't move without a miracle,
here, so I am when you don't come, writhing in death.
Only you I want. Hasn't a break in the pavement,
when it feels, the poor, a blade of grass growing, hasn't it the right
to want the entire spring ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.