joi, 2 februarie 2012

Alfonsas Maldonis



RĂSUFLAREA

Aşa cum în aerul miezului de iarnă
Căldura respiraţiei
Topeşte în spaţiu
Simţămintele noastre,
Înţelepciunea
Şi jurămintele de dragoste,

În lume nimic nu dispare
Fără urmă.
Totuşi am dori să ştim
Dacă i se face cuiva mai cald
De la răsuflarea noastră...

Şi, totuşi, eu, încet ,
Ca pentru mine însumi repet :
Te iubesc.
Te iubesc
Şi faptul acesta
Nu e chiar atît de simplu,
Nici chiar atît de lipsit de importanţă,
Cum s-ar părea.
Cel puţin,
Ai putea şi tu,
Spre altul,
Spre altul,
Spre altul,
Să-ţi trimiţi, ca într-o noapte rece,
Respiraţia caldă :
Te iubesc.

THE BREATH

As in the middle of the winter
The warmth of the breath
Melts in the space
Our feelings,
Our wisdom
And our oathes,

So nothing desappears in the world
Without a trace.
However we wish to know
If someone gets more warmth
From our breath...

Yet, slowly,
As for myself - I repeat :
I love you.
I love you
And this fact
Isn't so simple,
And unimportant,
As it seems.
At least,
You could too,
Towards another one,
Towards another one,
Towards another one,
To send, as in a cold night,
Your worm breath :
I love you.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...