NĂLUCA
Ce te recheamă azi
în grădina foşnind a nelinişti,
prin care abia lunecă
un ultim fior de soare ?
Vino ! Dac-aş putea ca şi tine
uita greutatea copacilor.
Ai coborît
sonorele trepte de piatră ;
te-am auzit.
Sunt tot adîncit în auz,
ciulind urechea la tine, la vînt...Dintr-o dată
o privighetoare începe să cînte
ascunsă-n tufiş.
Ascult-o, in aer, plutind
ori căzînd, ori nemaisfîrşindu-şi trilul. Tu
o auzi cu mine, tu -
sau te mai frămîntă şi astăzi cealaltă faţă
a glasului, ce nu mai cată spre noi ?
THE GHOST
What recalls you today
in the rustling restless garden ,
in which just slips
one last thrill of sun ?
Come ! If I could like you
forget the weight of the trees.
You has descended
the sonorous stone steps ;
I've heard you.
I am all deep in the hearing,
my ear attentive to you, to the wind...Suddenly
a nightingale begins to sing
hidden in the bush.
Listen to her, in the air, soaring
or falling, or not ending her trill. You
hear her together with me, you -
or are you troubled even today by the other side
of the voice, that no longer hear us ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.