Rabindranath Tagore

                       

DACĂ TU VREI ASTA...

Dacă tu vrei asta, voi înceta să cînt.
Dacă asta face să-ţi tresară inima, voi întoarce ochiu-mi de la tine.
Dacă te face să tresari cînd te plimbi, mă voi îndepărta pe altă cărare.
Dacă te stînjeneşte cînd împleteşti ghirlande, voi ocoli grădina-ţi singuratică.
Dacă asta face fremătătoare şi sălbatică apa din adînc la trecerea bărcii mele, nu voi mai vîsli niciodată spre malul tău.


IF YOU WANT THAT...

If you want that, I shall stop singing.
If that makes your heart jump, I'll turn my eye from you.
If that makes you shudder when you walk, I shall depart on other path.
If that disturb you when you are knitting garlands, I shall turn about your lonely garden.
If that makes shimmering and wild the water from the depth at the crossing of my boat, I shall never row to your shore.

Sigbjorn Obstfelder

                         

POATE VORBI OGLINDA ?

Poate vorbi oglinda ?
Oglinda poate vorbi !
Oglinda vrea să te privească, dis-de-dimineaţă, cercetător,
să se uite la tine cu ochi adînci, înţelepţi, cu ochii tăi !
Să te salute cu ochii plini de căldură de-un albastru închis.
- Eşti curat la suflet ?
- Eşti fidel ţie însuţi ?


CAN THE MIRROR TALK ?

Can the mirror talk ?
The mirror can talk !
The mirror wants to look at you early in the morning,
to look at you with wise deep eyes, with your eyes !
To greet you with eyes full of wormth, of a dark blue.
- Are you pure at heart ?
- Are you true to yourself ?

Eva Strom

                     

VRAJA MUNTELUI

Acolo trebuie să ajung, mi-am zis
Şi-am plecat.
Mi s-au făgăduit beznă şi cristaluri.
Am auzit
Şopotul unui pîrîu
Am înţeles
Că întoarcere nu există.

Astfel, vrăjită îmi duc viaţa săracă.
Apa rece curge pe sub picioarele mele,
Stînci, beznă şi pietre de jur împrejurul capului meu
Şi un glas care vorbeşte, care vorbeşte şi tace
Care nu mă mai ademeneşte cu tăcerea, cu tăcerea şi cu vorba,
Care creşte în mine
Şi se apropie
Aşa cum se apropie de mine stalactitele -
Picur cu picur.

Vrăjită aud cum umblă poveştile pe lîngă stînci -
E vorba despre lucruri nobile, suave şi dezamăgite.
De mătasea moale a papurei
Care-a căzut pe gunoi şi s-a dizolvat ca ceaţa
Căci a vrut să devină o fosilă, un semn,
Ca un animal mort a vrut să locuiască în piatră
Ca o veşnică mărturie a vrăjitoriei.



THE SPELL OF THE MOUNTAIN

There I have to go, I said
And I left.
I was promised dark and crystals.
I heard
The whisper of a brook
I undrstood
That the return is not possible.

Thus, charmed I lead my poor life.
The cold water are flowing beneath my feet
Rocks, darkness and stones all around my head
And a voice that speaks, speaks and is silent
That tempt me nomore with its silence, with its silence and its talking,
That is growing inside me
And is approaching
As the stalactits are approaching me
Drop by drop.

Bewitched I hear the stories walking near the rocks -
It is about noble, gentle and dissapointed things.
About the soft silk of the rush
Which fell on trash and dissolved as a mist
For she wanted to become a fossil, a sign,
As a dead animal she wanted to live in stone
As an eternal witness to witchcraft.

Jorge Luis Borges

LIMITE

Există un rînd de Verlaine pe care nu mi-l voi mai aminti.
Există o stradă apropiată pe care paşii mei nu vor mai trece.
Există o oglindă care m-a văzut pentru ultima oară.
Există o uşă pe care am închis-o pînă la sfîrşitul lumii.
Între cărţile bibliotecii mele ( le văd )
Există unele pe care nu le voi mai deschide niciodată.
În vara aceasta voi împlini cincizeci de ani ;
Moartea mă mistuie necontenit.


LIMITS

There is a line of Verlaine which I shall not remember anymore.
There is a near street where my steps will not walk anymore.
There is a mirror which has seen me for the last time.
There is a door which I have closed till the end of the times.
Among the books of my bookcase ( I see them )
There are some which I shall never open again.
This summer I shall reach the age of fifty ;
The death is ceaselessly weathering me.

Par Lagerkvist

            

E-N SEARA CÎND TE PREGATEŞTI DE DRUM

E-n seara cînd te pregăteşti de drum,
pe la chindii,
cînd părăseşti de tot această lume.

Gîndu-şi desprinde cortul din păienjeniş
şi inima îşi uită de ce se-nfricoşase.
Pelerinul îşi părăseşte-n pustie sălaşul
ce va fi în curînd îngropat în nisip
şi calea şi-o urmează în marea linişte-a nopţii,
călăuzit de tainice stele.



IT IS IN THE EVENING WHEN YOU PREPARE FOR LEAVING

It is in the evening when you prepare for leaving,
at twilight,
when you leave this world for good.

Your thought breaks off his tent from the cobweb
and your heart forgets the fear.
The pilgrim leaves in the desert his shelter
that will be soon buried by the sand,
and follows his path in the great silence of the night,
guided by mysterious stars.

Ingeborg Bachmann

                      

EXPLICĂ-MI, DRAGOSTE

Pălăria ta se ridică încet, salută, pluteşte în vînt,
capul tău descoperit s-a îmbrăcat în nori,
inima ta are treabă aiurea,
gura ta cunoaşte limbi noi,
iarbă tremurătoare a năpădit în cîmpie,
vara aprinde şi stinge gherghine,
orbit de funigei, înalţi obrazul,
şi rîzi şi plîngi, te nimiceşti tu însuţi,
ce poate să mai ţi se-ntîmple -
explică-mi, dragoste !

Păunul, solemn uimit, îşi face coada roată,
hulubu-şi nalţă gulerul de pene,
văzduhul, plin de guruit, se-ntinde,
răţoiul ţipă, cîmpu-ntreg se-nfruptă
din mierea cea sălbatică, ba chiar,
în parcul liniştit, un colb de aur
tiveşte parcă fiece răzor.
Se face roşu peştele, se-azvîrle
din cîrd, prin grote,-n patul de corali.
Sfielnic joacă scorpionu-n zvon de-argint.
Crăiasa-şi simte de departe cărăbuşul.
Un simţ doar de-aş avea, aş desluşi
şi eu, sub zaua-i, sclipitoare aripi,
şi aş porni către făgetu-ndepărtat !
Explică-mi, dragoste !
Apa se pricepe la vorbit,
unda se ia cu undele de mînă ;
în vie strugurul se umflă, sparge, cade.
Ce-ncrezător, din casă, iese melcul !
O piatră ştie să înmoaie piatra !

Explică-mi, dragoste, ce nu pot explica :
oare-o să-mi treacă scurtul, groaznicul răstimp,
numai cu gînduri şi, din toţi, doar eu
nu voi primi şi nu voi da iubire ?
Trebuie unul să gîndească ? Şi lipsa-i nu se simte ?
Tu spui : menit e să slujească altui duh.
Nu-mi explica nimic. Văd salamandra
trecînd prin orice foc.
Nu-i spaimă s-o gonească, n-o vatămă nimic.


EXPLAIN ME, LOVE

Your hat is raising slowly, is floating in the air,
your bare head is dressed in clouds,
your heart is bussy elsewhere,
your mouth knows new languages,
the plain was invaded by the shaking grass,
the summer lights and put out hawthorns,
blinded by the air threads, you raise your cheeks,
and laugh and cry, destroy yourself,
what may still happen to you  -
explain me, love !

The peacock, solemnly, makes from his tail a wheel,
the pigeon raises his feather collar,
the sky, full of cooing, streaches away,
the duck screams, the whole field feasts
of the wilde honey, and even,
in the quiet park, a golden dust
seems to fringe each balk.
The fish turns red, and throw itself
from shoal in caves, on the coral bed.
Shy, the scorpion plays in silver murmur.
From far the flower feels her beetle..
If I should have another sense, I should see
under his armour shimmering wings
and I should start towards the distant beech wood !
Explain me, love !
The water is good at talking,
the wave takes the hand of other waves ;
the grape swells, breaks, falls.
What confident the snail leaves his house !
A stone knows to soften other stone !

Explain me, love, what I can't explain :
will my short, terrible time pass
only in thoughts and, from all, no one but me
shall not receive and offer love ?
Do one need to think ? And his absence isn't felt ?
You say : he's meant to serve another spirit.
Explain me nothing. I see the salamander
passing through the fire.
It isn't any fear to banish her, nothing to hurt her.

Iannis Ritsos

                     

DOI

Cînd ne-am strîns mîinile, tu nu auzeai
vîntul care se strecura între palmele noastre.
Amintirea se şi pregătea.
Înainte de-a fi uniţi, era despărţirea. Tu nu auzeai.
Erai întreagă, împresurată de-ntreaga ta nuditate,
atît de trufaş lipsită de apărare, ca o pădure-asediată.


TWO

When we gathered our hands, you didn't hear
the wind that was slipping between  our palms.
The memory was ready.
Before we were united, it was the separation. You didn't hear.
You were entire, surrounded by your entire nudity,
so arrogantly helpless, like a besieged forest.

Matsuo Basho

                           

***

Străbătînd cărarea de munte,
îţi săgetează inima
aceste viorele.


***

Walking on the mountain path
your heart is thrust
by this violets.

Leopold Sedar Senghor

              

ŢI-AM URZIT UN CÎNTEC

Ţi-am urzit un cîntec dulce ca gînguritul de-amiază al hulubului,
şi kalamul meu cu trei strune m-a îngînat subţire.
Ţi-am ţesut un cîntec şi tu mi-ai dat ascultare.
Flori sălbatice ţi-am întins, în care-i un iz de taină
Ca-n privirile vrăjitorului,
Şi cu-nflorire învoaltă cum e amurgul la Sangomar.

Ţi-am întins florile mele sălbatice. Vrei să se veştejască,
În vreme ce tu te joci cu efemerele gîze ?



I HAVE WEAVED A SONG FOR YOU

I have weaved a song for you sweet like the afternoon song of the pigeons
And my three-stringed kalam mumbled me slightly.
I have weaved a song for you and you listened to me.
I stretched wilde flowers to you, in which is a secret scent
As in the wizard's eyes,
And with large corolla as the twilight at Sangomar.

I stretched my wilde flowers to you. Do you want them to wither,
While you are playing with the ephemeral bugs ?

Rumi

                         

AŢI FOST NĂSCUŢI DINTR-O RAZĂ

Aţi fost născuţi dintr-o rază
a măreţiei lui Dumnezeu
şi sunteţi binecuvîntaţi de stele norocoase.
De ce suferiţi din cauza unor lucruri
care nu există ?
Veniţi, întorceţi-vă la rădăcina rădăcinii
Sinelui vostru.


YOU WERE BORN FROM A LIGHT RAY

You were born from a light ray
of the greatness of God
and you are blessed by lucky stars.
Why do you suffer because of things
that don't exist ?
Come, go back to the root of the root
of your Self.

Rabindranath Tagore

               

OASPEŢILOR CARE TREBUIE SĂ PLECE...

Oaspeţilor care trebuie să plece urează-le drum bun şi şterge-le-n urmă dîra paşilor.
Cuprinde surîzînd la pieptul tău ceea ce e blînd, simplu şi ţi-e aproape.
Astăzi e sărbătoarea duhurilor care nu ştiu cînd mor.
Surîsul să-ţi fie doar o bucurie fără ţintă, ca sclipirea luminii din freamătul apei.
Viaţa să-ţi danseze plutit la marginile Timpului ca roua pe vîrful unei frunze.
Iveşte din corzile harfei tale ritmuri ce ţi le dăruie, pe măsură, clipa.


TO THE GUESTS WHO MUST LEAVE...

To the guests who must leave wish them farewell and cancel behind them the trace of their steps.
Embrace smiling at your chest what is gentle, simple and is close to you.
Today is the feast of the spirits who do not know when they die.
Let your smile be only an aimless joy like the glitter from the bustling water.
Let your life dance floating at the edges of Time like the dew on the tip of a leaf.
Arise from the strings of your harp rhythms that are given to you, in turn, by the moment.

Ricarda Huch

 

NU SE VINDECĂ ORICE DURERE

Nu se vindecă orice durere, sunt unele care
În suflet adînc se-aciuiesc.
Pe cînd zilele, anii curg fără-ncetare,
Ele-mpietresc.

Tu rîzi şi vorbeşti de parcă toate
O spumă s-ar fi făcut.
Simţi totuşi imensa lor greutate,
Pînă-n visul tăcut.

Şi-i iar primăvară, căldură şi soare,
Noian de flori fremătînd,
Dar în inima mea e un loc ce-n floare
Nu va mai da nicicînd.



NOT ANY PAIN HEAL

Not any pain heal, there are some that
Deep in the soul hide.
While the days, the years unceasingly flow
They turn into stone.

You laugh and talk as if all
A foam would have become.
Yet you feel their immense weight
Up in the silent dream.

And it is spring again, worm and sun,
Rustling piles of flowers,
But in my heart there is a place that
Never will blossom again.

Ingemar Leckius

                         

STRĂINUL

IOAN : 1:26

Omul singuratic priveşte lumea
Se zbate între pulbere şi stele
Clădit cum e din venele cerului şi-ale pămîntului.

El e membrană spre necunoscut.

Merge pe stradă însoţit de murmurul pustiei.
Un peşte cu bronhiile răsăritului de soare
s-a dat pe sine însuşi ostatic unui element ostil.

Cînd vorbeşte ni se cască-n adîncul abisul,
Face cuvintele să spargă hrisovul,
Legea să se despoaie ca un şarpe de propria-i piele.

El este apropele nostru necunoscut, fratele nostru cel crîncen
El întinde braţele către lume
Adună lumina în focarul palmelor
Cu fiecare gest măsoară o prăpastie.

Cineva cîntă din corn -
Ne astupă strîmtoarea, trezeşte în noi o sete torenţială.



THE STRANGER

JOHN : 1:26

The lonely man looks the world
He struggles between dust and stars
Built as he is of the veins of heaven and earth.

He is a membrane towards the unknown.

He walks down the street accompanied by the murmur of the desert
A fish with bronchi of sunrise
Gave himself hostage to a hostile element.

When he is speaking in our depth the abyss opens
He makes the words break the charter
The law strip like a snake from its own skin.

He is our unknown neighbour, our fierce brother
He stretches out his arms to the world
Focuses the light in his hands
With every gesture measures a precipice.

Someone is playing the horn -
Tamps our strait, wakes in us a teeming thirst.

Else Lasker-Schuller

                      

ÎMPĂCARE

O stea imensă-mi va cădea în poală...
Nopţii de veghe să stăm,

să ne rugăm în graiurile-acelea,
ce sunt ca harfele sculptate.

Inimile noastre-s doi copii.
Ar vrea s-adoarmă dulce-ostenite.

Şi buzele voiesc să se sărute.
De ce să şovăi ?

Nu-i inima-mi lipită de a ta ?
Sîngele tău îmi înroşeşte-obrajii.

Să ne-mpăcăm cu noaptea.
De ne iubim, nu mai cunoaştem moartea.

O stea imensă-mi va cădea în poală.



RECONCILIATION

A huge star will fall in my lap...
Let us watch the night,

Let us pray in those languages
Which are like carved harps.

Our hearts are two children.
They would fall asleep sweetly tired.

And our lips want to kiss.
Why should we hesitate ?

Is not my heart tore to yours ?
Your blood reddens my cheeks.

Let us reconciliate with the night.
If we love each other, we do not die.

A huge star will fall in my lap...

Saygio

                     

***

Vîntul primăverii
A scuturat florile
În timp ce visam :
Acum, la deşteptare,
Cît de răvăşit mă simt !

***

The spring wind
Has shaken the flowers
While I was dreaming :
Now, when I'm awake,
How upset I feel !

Kitamura Kigin

                        
***

" E uşurătatea verii ", ea răspunse -
şi apoi
lacrimile căzură...

***

" It is the lightness of the summer ", she answered -
and then
the tears fell...

Jorge Luis Borges

                      

MAREA

Mai înainte de a ţese visul
( Ori spaima ) mituri şi cosmogonii
Şi de-a se scurge timpul zi de zi,
Ea, marea, exista, cu-ntreg abisul.
Dar marea cine-i ? Ce fiinţă oare
Din veac pămîntu-l sapă-n temelie
Şi una-i şi multiplă, agonie,
Abis şi vînt, sclipire şi-ntîmplare ?
Cin-o priveşte o vede-ntîia dată
Mereu, cu încîntarea ce o lasă
Doar lucrurile simple, o frumoasă
Amiază, luna, zarea-mpurpurată
Dar marea cine-i ? Cine-s eu ? Voi şti
Cînd se va scurge cea din urmă zi.


THE SEA

Before the dream ( or fear ) 
Would weave myths and cosmogonies
And time would run day by day,
She, the sea, existed with its whole abyss.
But who is the sea ? What being
From centuries digs the earth at its foundation
And is one and multiple, agony,
Abyss and wind, glitter and hazard ?
Who looks at it sees it for the first time
Always with the delight that 
only the simple things can give us, a beautiful
evening, the moon, the blazing horizon.
But who is the sea ? And me ? I shall know
When my last day will flow.

Eva Strom

             

INDIFERENŢA

Eu ştiu ce este indiferenţa, nu indiferenţa pasionată care, la urma urmei, nu-i decît iubire amestecată cu dispreţ, ci adevărata indiferenţă, cînd totul este nepăsare. Ziua morţilor s-a prelungit pînă în luna februarie, ploaia de octombrie a căzut pînă în aprilie, peluzele s-au păstrat verzi pînă de Crăciun. Secundele mărşăluiau uniformizate una lîngă alta, fiecare cu acelaşi conţinut. Plecarea lor a fost ruşinos de săracă. Şi tocmai eu am fost aceea care le-a invitat la acest joc de nimic.


INDIFFERENCE

I know what it is indiferrence, not the passionate one, that, after all, is love mixed with contempt, but the true indifference, when everything is carelessless. The Day of the Dead has been extended until February, rain fell from October to April, green lawns were kept up by Christmas.
The seconds marched uniformly side by side, each with the same content. Their departure was shamefully poor. And it was just me to call them to that game of nothing.

Sigbjorn Obstfelder

             

TRANDAFIRUL

Trandafirul !
Iubesc cu-ntreaga mea fiinţă trandafirul.
Vii, fragedele buze şi tinere-ale lumii
Sărută trandafirii, sărută trandafirii...

Sfiosul vis din inima fecioarei
Să-i afle taina nimeni nu-i în stare
Nimeni pe lume -
Decît
Trandafirul.

Orice femeie-n lume şi-a logodit sufletul
Cu esenţa lină a trandafirului, şoptind tremurat
Cuvinte dulci, cuvinte-arzătoare,
Pe care nimeni nu le poate tălmăci,
O, nimeni decît trandafirul -
El însuşi un fior înflăcărat.


THE ROSE

The rose !
I love with my whole being the rose.
Alive, the tender and young lips of the world
Kiss the roses, kiss the roses...

The shy dream in the virgin's heart
Nobody knows to find its secret,
Nobody in the world -
Than
The rose.

Every woman in the world engaged her soul
With the gentle essence of the rose, trembling whispering
Sweet words, burning words
That nobody can explain
Oh, nobody than the rose -
Itself an ardent thrill.

Lasse Soderberg

                       

LUNATECUL

În adîncul acestei oglinzi, deşert ca un cearcăn unde doar noaptea se mai depune şi unde melcii îşi lasă dîra mucoaselor alcătuită din scăpăratulul stelelor - lacrimi stinse, - văd cum vorba eu se dizolvă încet şi dispare. Doar o fîşie mai dăinuie-n gol. Zadarnic vreau să-nţeleg vorba a cărei literă iniţială sunt eu.


THE SOMNAMBULIST

In the depth of this mirror, desert like a dark circle where only night lies and where the snails leave their mucous trail made by the leakage of the stars - faded tears, - I see the word I slowly dissolving and disappearing. Only a strip lasts in the void. In vain I try to understand the word whose initial letter I am.

Rumi

  

PLIN DE PACE ESTE CEL A CĂRUI MULŢUMIRE...

Plin de pace e cel a cărui mulţumire
Nu vine de la faptul că are mult sau puţin.
Neînlăţuit de nume şi faimă
Este eliberat de tristeţile lumii
Şi în primul rînd de el însuşi.


FULL OF PEACE IS THAT WHOSE CONTENT

Full of peace is that whose content
Das not come from the fact that he has more or less.
Unchained by name or fame
He is released of the griefs of the world
And first of all of himself.

Rabindranath Tagore

              

SLĂVITE TATĂ, IARTĂ PERECHEA ACEASTA...

Slăvite Tată, iartă perechea asta de păcătoşi. Vînturi de primăvară suflă azi în vîrtejuri sălbatice, spulberînd colbul şi frunzele moarte şi-o dată cu ele toată învăţătura ta.
Nu spune, Părinte, că viaţa este deşertăciune.
De data asta noi doi am încheiat legămînt cu moartea şi doar pentru cîteva ore înmiresmate, am devenit nemuritori.

Chiar de-ar veni armata regească şi s-ar năpusti sălbatic asupră-ne, am clătina cu tristeţe din cap şi am spune :
" Prieteni, ne tulburaţi. De vă place acest joc zgomotos, mergeţi ţi zăngăniţi-vă armele altunde. Doar pentru cîteva clipe fugare noi doi devenit-am nemuritori ! "

Dac-ar veni şi s-ar strînge în juru-ne oameni de inimă, ne-am pleca umil în faţa lor ţi le-am spune : " Acest uimitor noroc e o piedică pentru noi. Deşi locuim într-un cer infinit, n-avem decît o fărîmă de loc. Pentru că primăvara florile răsar potop şi aripile harnice ale albinelor se lovesc una de alta. Cerul nemărginit în care locuim numai noi doi nemuritori e nefiresc de strîmt ! "


GLORIOUS FATHER, FORGIVE THIS PAIR...

Glorious Father, forgive this pair of sinners. Spring winds blow today in wild swirls smashing the dust and the dead leaves and with them all your teachings.
Do not say , Father, that life is meaningless.
This time we both have made an oath with death and just for a few fragrant hours we have become immortal !

Even if the royal army would come and wildly pounce on us, we should shake our heads sadly and we should say : " Friends, you trouble us. If you like this noisy game, go and rattle your weapons elsewhere. Only for a few fleeting moments we both have become immortal ! "

If they would come and gather around us people of heart, we should bow humbly before them and tell : " This amazing chance is an obstacle for us. Although we leave in an infinite sky, we have only a little space. For in the spring the flowers are numberlessly sprouting and the industrious wings of the bees strike each against other.The boundless sky where only we both immortal leave is utterly tight ! "

Edith Sodergran

                       

TRIUMFUL DE A EXISTA

De ce îmi e frică ? Sunt o parte din infinit.
Sunt o parte din marea forţă a întregului,
o lume solitară, prin milioane de lumi,
o stea de mărimea întîi care se stinge ultima.
Triumf de-a trăi, triumf de-a respira, triumf de-a exista,
triumf de-a simţi timpul curgînd îngheţat în vine, 
de-a simţi şuvoiul mut al nopţii
şi de-a sta în picioare pe stîncă în bătaia soarelui.
Calc pe soare, stau dreaptă, în picioare, pe soare,
nu ştiu altceva decît soarele.
Timp-care schimbi , timp-care nimiceşti, timp-care farmeci,
vii oare cu noi reţele de intrigi, cu o mie de şiretlicuri pentru a-mi oferi o viaţă
asemeni unui grăunte, unui şarpe încolăcit, unui recif de mare ?
Timp-ucigaş - înapoi !
Soarele-mi umple pieptul cu miere suavă
şi-mi spune : stelele toate pieri-vor odată şi totuşi strălucesc fără frică !


THE TRIUMPH OF BEING

Why am I afraid of ? I am a part of the infinite.
I am a part of the great strength of the whole,
a solitary world, among millions of worlds,
a star of firth size that will extinguish the last.
Triumph of living, triumph of breathing, triumph of being,
triumph of feeling the time flowing frozen in veins,
of feeling the silent stream of the night
and of standing on the rock in the sun.
I walk on the sun, I stand stright on my feet on the sun,
I don't know anything but the sun.
Time-that changes, time-that destroies, time-that charms,
do you come again with new nets of intrigues, with a thousand tricks to offer me life
like a grain, like a coiled snake, like a reef of sea ?
Time-killer - go back !
The sun fills my breast with gentle honey
and says to me : all the stars will perish one day and yet they glow without fear !

Manuel Bandeira

                            

PREGĂTIREA DE MOARTE

Viaţa e un miracol.
Fiecare floare
Cu a ei formă, culoare, aromă,
Fiecare floare e un miracol.
Fiecare pasăre
Cu penajul, cu zborul, cu cîntecul ei,
Fiecare pasăre e un miracol.
Spaţiul, infinit,
Spaţiul e un miracol.
Timpul, infinit,
Timpul e un miracol.
Memoria este un miracol.
Conştiinţa este un miracol.
Totul este miracol.
Totul, mai puţin moartea.
- Fericită moartea, căci este ţinta tuturor miracolelor.


PREPARING FOR DEATH

Life is a miracle.
Each flower
With its shape,its colour, its flavour,
Each flower is a miracle.
Each bird
With its feathers, its flight, its song,
Each bird is a miracle.
Space, infinite,
Space is a miracle.
Time, infinite,
Time is a miracle.
Memory is a miracle.
Conscience is a miracle.
Everything is a miracle.
Everything, except death.
- Happy is death because it is the aim of all miracles.