STRĂINUL
IOAN : 1:26
Omul singuratic priveşte lumea
Se zbate între pulbere şi stele
Clădit cum e din venele cerului şi-ale pămîntului.
El e membrană spre necunoscut.
Merge pe stradă însoţit de murmurul pustiei.
Un peşte cu bronhiile răsăritului de soare
s-a dat pe sine însuşi ostatic unui element ostil.
Cînd vorbeşte ni se cască-n adîncul abisul,
Face cuvintele să spargă hrisovul,
Legea să se despoaie ca un şarpe de propria-i piele.
El este apropele nostru necunoscut, fratele nostru cel crîncen
El întinde braţele către lume
Adună lumina în focarul palmelor
Cu fiecare gest măsoară o prăpastie.
Cineva cîntă din corn -
Ne astupă strîmtoarea, trezeşte în noi o sete torenţială.
THE STRANGER
JOHN : 1:26
The lonely man looks the world
He struggles between dust and stars
Built as he is of the veins of heaven and earth.
He is a membrane towards the unknown.
He walks down the street accompanied by the murmur of the desert
A fish with bronchi of sunrise
Gave himself hostage to a hostile element.
When he is speaking in our depth the abyss opens
He makes the words break the charter
The law strip like a snake from its own skin.
He is our unknown neighbour, our fierce brother
He stretches out his arms to the world
Focuses the light in his hands
With every gesture measures a precipice.
Someone is playing the horn -
Tamps our strait, wakes in us a teeming thirst.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.