Edith Sodergran

                       

TRIUMFUL DE A EXISTA

De ce îmi e frică ? Sunt o parte din infinit.
Sunt o parte din marea forţă a întregului,
o lume solitară, prin milioane de lumi,
o stea de mărimea întîi care se stinge ultima.
Triumf de-a trăi, triumf de-a respira, triumf de-a exista,
triumf de-a simţi timpul curgînd îngheţat în vine, 
de-a simţi şuvoiul mut al nopţii
şi de-a sta în picioare pe stîncă în bătaia soarelui.
Calc pe soare, stau dreaptă, în picioare, pe soare,
nu ştiu altceva decît soarele.
Timp-care schimbi , timp-care nimiceşti, timp-care farmeci,
vii oare cu noi reţele de intrigi, cu o mie de şiretlicuri pentru a-mi oferi o viaţă
asemeni unui grăunte, unui şarpe încolăcit, unui recif de mare ?
Timp-ucigaş - înapoi !
Soarele-mi umple pieptul cu miere suavă
şi-mi spune : stelele toate pieri-vor odată şi totuşi strălucesc fără frică !


THE TRIUMPH OF BEING

Why am I afraid of ? I am a part of the infinite.
I am a part of the great strength of the whole,
a solitary world, among millions of worlds,
a star of firth size that will extinguish the last.
Triumph of living, triumph of breathing, triumph of being,
triumph of feeling the time flowing frozen in veins,
of feeling the silent stream of the night
and of standing on the rock in the sun.
I walk on the sun, I stand stright on my feet on the sun,
I don't know anything but the sun.
Time-that changes, time-that destroies, time-that charms,
do you come again with new nets of intrigues, with a thousand tricks to offer me life
like a grain, like a coiled snake, like a reef of sea ?
Time-killer - go back !
The sun fills my breast with gentle honey
and says to me : all the stars will perish one day and yet they glow without fear !