Ingeborg Bachmann

                      

EXPLICĂ-MI, DRAGOSTE

Pălăria ta se ridică încet, salută, pluteşte în vînt,
capul tău descoperit s-a îmbrăcat în nori,
inima ta are treabă aiurea,
gura ta cunoaşte limbi noi,
iarbă tremurătoare a năpădit în cîmpie,
vara aprinde şi stinge gherghine,
orbit de funigei, înalţi obrazul,
şi rîzi şi plîngi, te nimiceşti tu însuţi,
ce poate să mai ţi se-ntîmple -
explică-mi, dragoste !

Păunul, solemn uimit, îşi face coada roată,
hulubu-şi nalţă gulerul de pene,
văzduhul, plin de guruit, se-ntinde,
răţoiul ţipă, cîmpu-ntreg se-nfruptă
din mierea cea sălbatică, ba chiar,
în parcul liniştit, un colb de aur
tiveşte parcă fiece răzor.
Se face roşu peştele, se-azvîrle
din cîrd, prin grote,-n patul de corali.
Sfielnic joacă scorpionu-n zvon de-argint.
Crăiasa-şi simte de departe cărăbuşul.
Un simţ doar de-aş avea, aş desluşi
şi eu, sub zaua-i, sclipitoare aripi,
şi aş porni către făgetu-ndepărtat !
Explică-mi, dragoste !
Apa se pricepe la vorbit,
unda se ia cu undele de mînă ;
în vie strugurul se umflă, sparge, cade.
Ce-ncrezător, din casă, iese melcul !
O piatră ştie să înmoaie piatra !

Explică-mi, dragoste, ce nu pot explica :
oare-o să-mi treacă scurtul, groaznicul răstimp,
numai cu gînduri şi, din toţi, doar eu
nu voi primi şi nu voi da iubire ?
Trebuie unul să gîndească ? Şi lipsa-i nu se simte ?
Tu spui : menit e să slujească altui duh.
Nu-mi explica nimic. Văd salamandra
trecînd prin orice foc.
Nu-i spaimă s-o gonească, n-o vatămă nimic.


EXPLAIN ME, LOVE

Your hat is raising slowly, is floating in the air,
your bare head is dressed in clouds,
your heart is bussy elsewhere,
your mouth knows new languages,
the plain was invaded by the shaking grass,
the summer lights and put out hawthorns,
blinded by the air threads, you raise your cheeks,
and laugh and cry, destroy yourself,
what may still happen to you  -
explain me, love !

The peacock, solemnly, makes from his tail a wheel,
the pigeon raises his feather collar,
the sky, full of cooing, streaches away,
the duck screams, the whole field feasts
of the wilde honey, and even,
in the quiet park, a golden dust
seems to fringe each balk.
The fish turns red, and throw itself
from shoal in caves, on the coral bed.
Shy, the scorpion plays in silver murmur.
From far the flower feels her beetle..
If I should have another sense, I should see
under his armour shimmering wings
and I should start towards the distant beech wood !
Explain me, love !
The water is good at talking,
the wave takes the hand of other waves ;
the grape swells, breaks, falls.
What confident the snail leaves his house !
A stone knows to soften other stone !

Explain me, love, what I can't explain :
will my short, terrible time pass
only in thoughts and, from all, no one but me
shall not receive and offer love ?
Do one need to think ? And his absence isn't felt ?
You say : he's meant to serve another spirit.
Explain me nothing. I see the salamander
passing through the fire.
It isn't any fear to banish her, nothing to hurt her.