MAREA
Mai înainte de a ţese visul
( Ori spaima ) mituri şi cosmogonii
Şi de-a se scurge timpul zi de zi,
Ea, marea, exista, cu-ntreg abisul.
Dar marea cine-i ? Ce fiinţă oare
Din veac pămîntu-l sapă-n temelie
Şi una-i şi multiplă, agonie,
Abis şi vînt, sclipire şi-ntîmplare ?
Cin-o priveşte o vede-ntîia dată
Mereu, cu încîntarea ce o lasă
Doar lucrurile simple, o frumoasă
Amiază, luna, zarea-mpurpurată
Dar marea cine-i ? Cine-s eu ? Voi şti
Cînd se va scurge cea din urmă zi.
THE SEA
Before the dream ( or fear )
Would weave myths and cosmogonies
And time would run day by day,
She, the sea, existed with its whole abyss.
But who is the sea ? What being
From centuries digs the earth at its foundation
And is one and multiple, agony,
Abyss and wind, glitter and hazard ?
Who looks at it sees it for the first time
Always with the delight that
only the simple things can give us, a beautiful
evening, the moon, the blazing horizon.
But who is the sea ? And me ? I shall know
When my last day will flow.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.