marți, 30 aprilie 2013

Marek Wawrzkiewicz




EPISOD

Cîteva valori ideale: iubirea,
prietenia, credinţa, uimirea
trecătoare, tandreşea neclară
şi necercetată, viitorul nesigur - plat
cu pironul morţii înafară.

Cîteva lucruri pe care le am cu siguranţă:
teama de singurătate în care
mă cufund ca într-un mîl
umbrele rătăcite şi umede ale amintirilor,
uitarea la fel de deasă în noapte sau spre zori.

Film pe un ecran plat.
Nu prea alb. Ca un rîu lent
ce-aduce cu o repulsie crescîndă,
lucruri mărunte din trecut în viitor,
fără prezent.

Un episod al vieţii mele.
Un episod. Viaţa mea.



EPISODIO

Qualche valori ideali: l'amore,
l'amicizia, la fede, lo stupore
passeggiero, la tenerezza scura
e non ricercata, il non sicuro futuro - piatto
con il chodo della morte all'infuori.

Qualche cosa che ho certamente:
la paura della solitudine nella quale
mi tuffo come in una melma,
le ombre smarrite e umide dei ricordi,
l'oblio tanto fitto nella notte come all'alba.

Film su uno schermo piatto.
Non troppo bianco. Come un fiume lento
che somiglia a una ripugnanza crescente,
cose minute dal passato verso il futuro,
senza presente.

Un episodio della mia vita.
Un episodio. Mia vita.



EPISODE

Some ideal values: love,
friendship, faith, the passing
astonishment, the unclear tenderness,
the uncertain future - flat
with the nail of the death out.

Some things I certainly have:
the fear of  loneliness in which
I sink as in a mud,
the wandering and wet shadows of my memories,
the oblivion as thick in the night as at dawn.

A film on a flat screen.
Not very white. Like a slow river
that seems a rising repulsion,little things from the past to the future,
without a present.

An episode of my life.
An episode. My life.






luni, 29 aprilie 2013

Maitreyi Devi



NU-I ACOPERIŢI PIEPTUL

Nu-i acoperiţi pieptul
Aş vrea să văd dacă inima lui mai bate
Acest trup trecător
Păstrează în el sănătatea
Nemuritoare a unui întreg indestructibil
Ce cîntă şi merge
Pe o melodie imposibilă.
Încă mai aud cîntecele sale
Pe care nicio armă nu le poate străpunge
Şi nici focul nu le poate arde.
Îl voi vedea încă o dată
Dincolo de marea de lacrimi.


NON COPRIRE IL SUO PETTO

Non coprire il suo petto
Vorrei vedere se il suo cuore stia battendo ancora
Questo passagiero corpo
Conserva in se la salute
Immortale di un intero indestruttibile
Che canta e cammina
Su una melodia impossibile.
Ancora sento i suoi canti
Che nessun arma li puo traffiggere
E neanche il fuoco li puo bruciare.
Lo rivedro ancora una volta
Oltre il mare di lacrime.



DON'T COVER HIS CHEST

Don't cover his chest
I should want to see if his heart is still beating
This passing body
Preserves within the immortal
Health of an unbreakeable whole
Who sings and walks
On an impossible melody.
Still I hear his songs
That no weapon can pearce
And neither the fire can burn.
I shall see him again one more time
Beyond the sea of tears.

duminică, 28 aprilie 2013

Jacques Prevert



COPIII CARE SE IUBESC

Copiii care se iubesc se-mbrăţişează în picioare
Lîngă porţile nopţii
Şi trecătorii care trec îi arată cu degetul
Dar copiii care se iubesc
Nu sunt acolo pentru nimeni
Şi numai umbra lor
Înlănţuită umbră, tremură în noapte
Stîrnind mînia trecătorilor
Mînia şi dispreţul lor şi rîsetele şi invidia
Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni
Ei sunt în altă parte, dincolo de noapte
Mult mai presus decît lumina zilei
În orbitoarea strălucire a primei lor iubiri.



I BAMBINI CHE SI AMANO

I bambini che si amano s'abbracciano in piedi
Accanto alle porte della notte
E i passanti li addittano
Ma i bambini che si amano
Non ci sono per nessuno
E soltanto la loro ombra
Incatenata ombra, trema nella notte
Suscitando la rabbia dei passanti
La loro rabbia ed il loro sdegno e le risate e l'invidia
I bambini che si amano non ci sono per nessuno
Loro sono da un altra parte, oltre la notte
Molto piu di sopra della luce del giorno
Nell'abbagliante splendore  del loro primo amore.



THE CHILDREN WHO LOVE EACH OTHER

The children who love each other hug 
Near the gates of the night
And the passers-by point to them
But the children who love each other
Are there for nobody
And only their shadow
Chained shadow, is trembling  in the night
Provoking the anger of the passers-by
Their anger and their scorn and the laughter and envy
The children who love each other are there for nobody
They are on the other side, beyond the night
Above the light of the day
In the dazzling splendour of their first love.



sâmbătă, 27 aprilie 2013

Georg Trakl




CÎNTEC DE SOARE-APUNE


O, noptatică zvîcnire de aripă a sufletului:

Păstori, odinioară mergeam pe lîngă păduri în amurg
Şi pline de umilinţă urmau  sălbăticiunea roşie, floarea verde
Şi izvorul gîngurind. O, străvechiul ţîrîit al greierului de casă,
Sînge înflorind  pe altarul jertfei
Şi strigătul păsării singuratice peste liniştea verde a iazului.

O, voi cruciade şi aprinse mucenicii

Ale cărnii, căderea fructelor de purpură
În grădina serii  pe unde în vremi de demult treceau evlavioşi apostoli,
Oşteni acum, trezindu-se din vise stelare.
O, delicatul mănunchi de albăstrele  ale nopţii.

O, voi vremi ale tihnei şi-ale toamnelor de aur,

Pe cînd noi, călugări paşnici storceam struguri de purpură
Şi-n jurul nostru sclipeau colina şi pădurea.
O voi, vînători şi castele; tihna serii,
Cînd în chilia sa omul cugeta la cele drepte,
Şi-n mută rugăciune se răsucea după trupul viu al Domnului.

O, amarele ceasuri ale decăderii,

Cînd în ape negre priveam un chip de piatră.
Dar cu strălucire îşi înalţă îndrăgostiţii pleoapele de argint:
O seminţie. Din perne trandafirii se revarsă fum de tămîie
Şi dulcele cîntec al celor ridicaţi din morminte.



CANTO DI TRAMONTO


O, notturno sussulto d'ala della mia anima:

Pastori, camminavamo un tempo fa accanto ai boschi nel tramonto
E pieni d'umilta ci inseguivano la bestia rossa, il verde fiore
E il sorgente gorgogliando. O, l'antico zirlare del grillo,
Sangue fiorendo sull'altare del sacrificio,
E il grido dell'uccello solitario sopra il verde silenzio del lago.

O, voi crociate e ardenti martirii

Del carne, la caduta delle frutta di porpora
Nel giardino della sera, dove nei tempi scorsi stavano passando pii apostoli,
Soldati adesso, destandosi dai sogni  stellari.
O, il delicato mazzoletto di fiordalisi della notte.

O, voi tempi di pace e degli autunni d'oro,

Mentre noi, pacifichi monachi  spremevamo le uva vermiglie
E intorno a noi splendevano il colle ed il bosco.
O, voi, cacciatori e castelli; la pace della sera,
Quando nella sua cella l'essere pensava alle giuste,
E in muta preghiera si voltava verso il vivo corpo del Signore.

O, le amareore della caduta

Quando in negre acque guardavo un volto di pietra.
Ma splendidamenti alzano gli amanti le loro palpebre d'argento:
Una gente. Da cuscini rosei si riversa fumo d'incenso
Ed il dolce canto di quelli alzati dalle tombe.



TWILIGHT SONG


Oh, night start of wing of my soul:

Shepherds, once we  used to walk close to the woods at twilight
And full of humbleness followed us the red beast, the green flower,
And the spring bublling. Oh, the antique chirping of the cricket,
blood flowering on the sacrifice altar,
And the call of the lonely bird over the green silence of the lake.

Oh, you crusades and burning martyrdoms

Of the flesh, the falling of the fruits of purple
In the evening garden where long time ago were passing pious apostles,
Now soldiers, awakening from starry dreams.
Oh, the delicate bunch of blue flowers of the night.

Oh, you times of leisure and of the golden autumns,

While we, peaceful monks were squeezing the purple grapes
And around us the hill and the wood were shining.
Oh, you, hunters and castles; the quiet of the evening,
When in his cell the man was thinking to the right things, 
And in silent prayer he turned about the living body of the Lord.

Oh, the bitter hours of the decay,

When in black waters I was looking a stone face.
But splendidly the lovers raise their eyelids of silver:
A people. From rose pillows it is pour out incense smoke
And the sweet song of those raised from the graves.


joi, 25 aprilie 2013

Fernando Pessoa



PAZNICUL TURMELOR

II

Privirea mea e frontală ca o floare-a-soarelui.
Obişnuiesc să păşesc pe drumuri
Uitîndu-mă cînd la dreapta cînd la stînga,
Iar uneori şi în urmă.
Şi ceea ce zăresc în fiecare moment
Este chiar ceea ce niciodată înainte nu mai zărisem,
Iar eu ştiu perfect să-mi dau seama...

Ştiu să-mi păstrez acea uimire deplină
A unui nou-născut care, la naşter,
Ar înţelege că se naşte de-adevăratelea...
Simt că mă nasc în fiece clipă
Spre eterna noutate a lumii...

Eu cred în lume  ca într-o margaretă,
Fiindcă o văd. Dar nu mă gîndesc la lume
Căci a gîndi înseamnă a nu înţelege...
Lumea nu e făcută să te gîndeşti la ea
(A gîndi înseamnă a fi bolnav de ochi),
Ci să o priveşti şi să intri în armonie cu ea.

Eu nu am nici o filozofie: am simţuri...
Iar dacă vorbesc de Natură nu este pentru că aş şti ce anume este, Ci doar pentru că o iubesc, şi tocmai de asta o iubesc,
Căci cine iubeşte nu ştie nicicînd că iubeşte
Şi nici nu ştie de ce iubeşte, nici a iubi ce va să însemne...

A iubi este începutul inocenţei
Iar deplina inocenşă înseamnă a nu gîndi...



IL PASTORE DEI  GREGGI

II

Il mio sguardo e frontale come un girasole.
Sono abituato a camminare nei sentieri
Guardando alla destra e alla sinistra,
E talvolta indietro...
E quello che vedo ogni momento
E proprio quello che non avevo visto mai prima,
Ed io so perfettamente rendermi conto...

So conservare quello pieno stupore
Di un nuvo nato che, alla nascita,
Intenderebbe che  e nato davvero...
Provo di esser nato ogni momento
Per l'eterna novita del mondo...

Io mi fido del mondo come di una margherita,
Perche lo vedo. Ma non lo penso
Perche pensare vuol dire non intendere...
Il mondo non e fatto per pensarlo
( Pensare vuol dire esser malatto con gli occhi),
Ma per guardarlo ed metterti nell'armonia con esso.

Io non ho nessuna filosofia: ho invece dei sensi...
E se parlo della Natura non e perche saprei che cosa e,
Ma perche la amo, e proprio per questo la amo,
Perche quello che ama non sa mai che ama
E nemeno perche ama, ne che cosa significa amare...

Amare e l'inizio della innocenza
E la piena innocenza vuol dire non pensare...



THE SHEPHERD OF THE FLOCKS

II  

My look is frontal like a sun-flower.
I am accustomed to step on the roads
Looking at the right side and at the left side,
And sometimes backwards...
And what I see every moment
Is properly what I never had seen before,
And I perfectly know to realize it....

I know to preserve those complete astonishment
Of a new-born who, at his birth,
Would understand that he gets birth indeed...
I feel that I am getting birth every moment
To the eternal novelty of the world...

I believe in the world as in a daisy.
Because I see it. But I do not think of it
Because to think means  to not understand...
The world is not made to think of
(To think means to have sick eyes),
But to look at and to get in harmony with it.

I have no philosophy: I have senses...
And if I talk about Nature is not because I would know what is it,
But because I love it, and precisely for that I love it,
That who loves never knows what he loves
And he never knows why he loves, nor what means to love...

To love means the beginning of the innocence
And the full innocence means not to think...

miercuri, 24 aprilie 2013

Rafael Alberti




CÎNTECUL ÎNGERULUI FĂRĂ NOROC


Tu eşti ceea ce pleacă :

o apă ce mă ia
şi mă va părăsi.

Căutaţi-mă pe valuri.


Ceea ce nu se-ntoarce :

un vînt care la umbră
se-alină, se-nteţeşte.

Căutaţi-mă-n zăpadă.


Ceea ce nu se ştie :

un pămînt mişcător
cu nimeni nevorbind.

Căutaţi-mă-n văzduhuri.





IL CANTO DELL'ANGELO SENZA FORTUNA

Tu sei quello che se ne va:
un'acqua che mi prende 
e che mi lascera.

Cercatemi sulle onde.

Quello che non ritorna piu:
un vento che all'ombra
s'allevia, s'ingrandisce.

Cercatemi nella neve.

Quello che non si sa:
una terra movente
con nessuno non parlando.

Cercatemi nell'aria.



THE SONG OF THE UNLUCKY ANGEL


You are what goes away :

a water that is carrying me
and will leave me.

Look for me on the waves.


What never returns :

a wind that in the shadow
calms down, grows strong.

Look for me in the snow.


What isn't known :

a moving earth
not speaking to anyone.

Look for me in the sky.


marți, 23 aprilie 2013

Rainer Maria Rilke




TOŢI CEI CE TE CAUTĂ...


Toţi cei ce te caută, te-ncearcă pe tine.

Şi cei ce te află, te leagă pe tine
de chip şi de gest.

Eu însă vreau să te pot pricepe,

cum te pricepe şi glia,
cînd pîrguirea-mi începe,
împărăţia-ţi
e-n pîrg.

Nu-ţi cer nici o deşertăciune,

spre-a-mi fi vădit.
Ştiu că timpul poartă alt nume
decît acela
ţie sortit.

Nu-ţi cer minune pentru credinţă.

Legilor tale fă-le dreptate,
celor ce sunt din spiţă în spiţă,
tot mai învederate.




TUTTI QUELLI CHE TI CERCANO...

Tutti quelli che ti cercano, ti stanno provando.
E quelli che ti hanno trovato, ti stanno legando
del viso e dei gesti.

Pero io voglio capirti,
come ti capisce la terra,
quando la mia maturazione incomincia,
il tuo regno
e gia maturo.

Non ti chiedo nessuna vanita,
perche tu sia evidente per me.
Lo so che il tempo reca un altro nome
che quello
destinato a te.

Non ti chiedo un miracolo per credere.
Alle tue leggi fai giustizia,
quelle che sono ogni generazione
sempre piu palesi.



ALL THOSE THAT ARE LOOKING FOR YOU...


All those that are looking for you, they are trying you.
And those that find you, are binding you
of face and gestures.

But I want to understand you,

as the earth understands you,
when my maturation begins,
your kingdom
is maturated.

I don't ask you any vanity

for being obvious to me.
I know that time has another name
than that
meant to you.

I don't ask you a miracle for having faith.

To your laws make justice,
those who for generations
become more evident.

luni, 22 aprilie 2013

Împăratul Meiji




DEŞI ASCULTĂ ...


Deşi ascultă

Porunca ulciorului,
Doar apa are
Puterea fără seamăn
De a străpunge stînca.


ANCHE SE OBEDISCE...

Anche se obedisce
il comando dell'orcio,
Solo l'acqua ha
L'impareggiabile potere
Di traffiggere la roccia.



ALTHOUGH OBEYS...


Although obeys

The comand of the pitcher
Only the water has
The matchless power
Of breaking through the rock.

duminică, 21 aprilie 2013

Jorge Luis Borges



CELUI CE MĂ CITEŞTE


Invulnerabil eşti. Cum nu ţi-au dat

Cereştii zei ce soarta ţi-o pîndesc
Deşarte certitudini? Nu ţi-e oare
Timp neoprit, acelaşi timp de rîu
În care Heraclit văzu simbolul
Fugacităţii? Marmura te-aşteaptă
Dar nu o vei citi. În ea stau scrise
Şi data şi oraşul şi epitaful.
Din timp croite visuri ceilalţi sunt
Şi ei. Nici bronz nu sunt, nici aur.
Şi lumea, ca şi tine, e Proteu.
Eşti umbră şi în umbră vei intra.
Ce te aşteaptă la sfîrşit de drum:
Gîndeşte-te că ai murit demult.


A COLUI  CHE MI LEGGE


Invulnerabile sei. Come, non ti hanno dato

I celesti dei che spiano la tua sorte
Vuoti certitudini? Not e forse per te
L'infermato tempo, lo stesso tempo fiume
In quale Eraclito vide lo simbolo
Della fugacita? Il marmo ti aspetta
Ma tu non lo leggerai. In esso stanno scritte
Anche la data, e la cita, e l'epitaffio.
Dal tempo tagliati sogni gli altri sono
Anche loro. Ne bronzo sono, ne oro.
E il mondo, come te, e Proteo.
Sei ombra e nell'ombra entrerai.
Che cosa ti aspetta al fine della tua strada:
Pensa che sei morto molto tempo fa.



TO THAT WHO READS ME


You are invulnerable. What, the havenly god

Who spy on your fate have not given to you
Empty certainties? Is it not for you
The unstoppable time, the same time
In which Heraclit saw the symbol
Of passing? The marble waits for you
But you will not read it. On it are written
The date, and the town, and the epitaph.
Of the time cut dreams the others are
Too. Neither bronze, nor gold.
And the world, like you, is Proteus.
You are a shadow and in the shadow you will enter.
What is waiting for you at the end of your way:
Think that you have dyed long time ago.

vineri, 19 aprilie 2013

Rabindranath Tagore




ÎN MIJLOCUL FRĂMÎNTĂRII ŞI-A STRIGĂTELOR VIEŢII...


În mijlocul frămîntării şi-a strigătelor vieţii şi-a strigătelor vieţii, o, Frumuseţe, sculptată în piatră, stai tăcută şi liniştită, singură şi îndepărtată.
Marele Timp şade vrăjit la picioarele tale şi murmură : " Vorbeşte, vorbeşte, dragostea mea ; vorbeşte, mireasa mea ! "
Dar cuvîntul tău e întrupat în piatră, o, Frumuseţe Neclintită !




IN MEZZO DEL TUMULTO E DEI GRIDI DELLA VITA...

In mezzo del tumulto e dei gridi della vita, o,
Bellezza, scolpita nella pietra, stai silenziosa e tranquilla, sola e lontana.
Il gran Tempo sta ammaliato ai tuoi piedi e mormora:
" Parla, parla, mio amore; parla mia sposa!"
Ma la tua parola e scavata nella pietra, o, Immutevole Bellezza!



IN THE MIDDLE OF THE FLUSTER AND THE RUMORS OF THE LIFE...

In the middle of the fluster and the rumors of the life, oh, Beauty, carved in stone, stand silent and quiet, alone and distant.
The Great Time stands enchanted at your feet and mutters : " Speak, speak, my love ; speak my bride ! "
But your word is carved in stone, oh, Immovable Beauty !

joi, 18 aprilie 2013

Aleksander Nawrocki



IUBIRE

Iubire - lac în care
înfloreşte regretul frumuseţii,
cînd cade zăpada
peste zilele defrişate ale copilăriei,
peste oraşele de după război,
pînă ce apare femeia,
- pretext al visării,
înserarea fără de arbori,
în care lacul îşi caută sufletul.


LOVE

Love - lake in which
it is flowering the regret of the beauty,
when the snow falls
over the cleared days of the childhood,
over the towns after the war,
until the woman appears,
- pretext of dreaming,
the evening without trees,
in which the lake looks for its soul.

miercuri, 17 aprilie 2013

Giuseppe Ungaretti






FRUMOASA NOAPTE

Ce cîntec s-a-nălţat în noaptea asta
care-a ţesut 
stele
din cristalinul ecou al inimii?

Ce sărbătoare a izvorît 
din nunta inimii?

Am fost
o baltă de întuneric

Acum muşc
spaţiul
ca un copil ţîţa

Acum sunt beat
de univers.



BEAUTIFUL NIGHT

What song has risen this night
weaving
stars
from the clear echo of my heart?

What feast has sprung
from the wedding of my heart?

I was 
a pool of dark

Now I bite
the space
like a baby the nipple

Now I am drunk
with the universe.

marți, 16 aprilie 2013

Adam Mickiewicz



S-AU VĂRSAT LACRIMILE

S-au vărsat lacrimile mele curate, nenumărate,
Peste-a copilăriei mele grădină - divină,
Peste tinereţea mea avîntată, necugetată,
Peste bărbăteasca vîrstă-a plăcerii, căderii;
S-au vărsat lacrimile mele curate, nenumărate...


THEY HAVE FLOWED MY TEARS

They have flowed my pure, countless tears,
Over my divine garden of my childhood,
Over my exalted, thoughtless youth,
Over my man age of  pleasure, downfall;
They have flowed my pure, countless tears...

luni, 15 aprilie 2013

Alain Bosquet




CAMERA SUSPINELOR

Camera suspinelor.
Cîinele care-şi roade vechile visuri.
Un zid în noi
între inimă şi cealaltă inimă.
Toate lucrurile astea
care-au luat locul copiilor!
Dragostea ca un rechizitoriu.
Lumînarea aprinsă
de cuvintele moarte.
Priveliştea inexpugnabilă spre îndoială.



THE ROOM OF THE SIGHS

The room of the sighs.
The dog that is gnawing his old dreams.
A wall within us
between a heart and the other heart.
All these things
that have taken the place of the children!
Love as a charge.
The candle kindled
by the dead words.
The impugnable view towards doubt.

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Kabir




NU TE DU ÎN GRĂDINA CU FLORI!

Nu te du în grădina cu flori!
O, Prietene! Nu te du acolo;
În trupul tău e grădina cu flori.
Ia-ţi locul pe cele o mie de petale ale lotusului,
şi-acolo priveşte Frumuseţea Nemărginită.



DON'T GO IN THE  FLOWER GARDEN!

Don't go in the flower garden!
Oh, my Friend! Don't go there;
The flower garden there is in your body.
Take your sit on the thousand petals of the lotus flower,
and there watch the Boundless Beauty. 

vineri, 12 aprilie 2013

Mario Benedetti



CINE ŞTIE

E important pentru tine să existe Dumnezeu?
e important ca o nebuloasă să-ţi decidă destinul?
că poate rugile tale nimeni nu le-ascultă ?
că poate Marele Plăsmuitor e poate chiar Marele Injust?
că torturatorii sunt poate chiar fiii lui Dumnezeu?
că suntem datori a-l iubi pe Dumnezeu mai presus de orice
şi nu mai presus de semenii noştri?
ţi-a trecut prin minte că a-l iubi pe Intangibilul Dumnezeu
în general produce o cît se poate de tangibilă suferinţă,
pe cînd a iubi un trup de femeie
produce în schimb o plăcere cvasi-infinită?
iubirea de Dumnezeu îţi şterge oare plăcerile umane?
oare Dumnezeu a simţit voluptate creînd-o pe Eva?
oare Adam a simţit satisfacţie inventîndu-l pe Dumnezeu?
oare Dumnezeu te ajută cînd te doare ceva,
ori nu e nici măcar o fiabilă anestezie?
e important pentru tine să existe Dumnezeu? ori nu?
pentru tine lipsa sa de inocenţă ar fi o catastrofă
mai gravă ca moartea cea cruntă?
te-ar afecta să afli că Dumnezeu de-adevărat există,
dar e cufundat în centrul neantului?
te-ar afecta că din centrul neantului ignoră
tot şi în consecinţă nimic nu contează?
e importantă pentru tine prezumţia
că în timp ce tu exişti de-a binelea
Dumnezeu, cine ştie?



WHO KNOWS

Is it important for you to exist God?
is it important a nebula to decide your destiny?
that maybe nobody listens to your prayers?
that the Great Forger is maybe the Great Unjust?
that the torturers are maybe the sons of God?
that we ought to love God beyond anything
but not beyond our fellows?
has it passed through your mind that loving the Untouchable God
generally produces an as much as touchable suffering
while loving a woman body 
produces instead a quasi-infinite pleasure?
do loving God maybe cancel the human pleasures?
did God felt delight when He created Eve?
did Adam felt satisfaction inventing God?
do God help you when samthing hurts you,
or He is not even a reliable anaesthesia?
is it important for you to exist God? or not?
for you His lack of innocence would be a  catastrophe
more important than the terrible death?
would it affect you finding that God truly exist
but He is sunken in the center of the nothingness?
would it affect you that from the center of the nothingness He ignores
everything and in consequence nothing really matters?
is it important for you the assumption
that while you really exist
God, who knows?
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...