Jacques Prevert

COPIII CARE SE IUBESC

Copiii care se iubesc se-mbrăţişează în picioare
Lîngă porţile nopţii
Şi trecătorii care trec îi arată cu degetul
Dar copiii care se iubesc
Nu sunt acolo pentru nimeni
Şi numai umbra lor
Înlănţuită umbră, tremură în noapte
Stîrnind mînia trecătorilor
Mînia şi dispreţul lor şi rîsetele şi invidia
Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni
Ei sunt în altă parte, dincolo de noapte
Mult mai presus decît lumina zilei
În orbitoarea strălucire a primei lor iubiri.



I BAMBINI CHE SI AMANO

I bambini che si amano s'abbracciano in piedi
Accanto alle porte della notte
E i passanti li addittano
Ma i bambini che si amano
Non ci sono per nessuno
E soltanto la loro ombra
Incatenata ombra, trema nella notte
Suscitando la rabbia dei passanti
La loro rabbia ed il loro sdegno e le risate e l'invidia
I bambini che si amano non ci sono per nessuno
Loro sono da un altra parte, oltre la notte
Molto piu di sopra della luce del giorno
Nell'abbagliante splendore  del loro primo amore.



THE CHILDREN WHO LOVE EACH OTHER

The children who love each other hug 
Near the gates of the night
And the passers-by point to them
But the children who love each other
Are there for nobody
And only their shadow
Chained shadow, is trembling  in the night
Provoking the anger of the passers-by
Their anger and their scorn and the laughter and envy
The children who love each other are there for nobody
They are on the other side, beyond the night
Above the light of the day
In the dazzling splendour of their first love.