MIROS DE TRANDAFIRI
Gîtul e uscat şi limba amorţeşte. Aerul scîrţîie precum tabla.
Ciocanul greu al sîngelui bate luna din interior.
Repede pătrunde în plămîni nisipul umed al răsuflării.
Vrei să fugi dar cu toată forţa ta te loveşti cu fruntea de perete.
Simţi un slab miros de trandafiri. Părul tău lung, foşnitor îţi atinge obrazul.
Mîinile cuiva, da, mîinile albe, feciorelnice ale cuiva, îţi mîngîie blînd gîtul.
- Aşa de mult aş vrea - îţi spui în şoaptă - să fii un vis.
Traducere de Valeriu Butulescu
PROFUMO DI ROSE
La gola e secca e la lingua e intrizzita. L'aria scricchiola come la lamiera.
Il pesante martello del sangue batte la luna dal interno.
Presto penetra nei polmoni la sabbia bagnata del respiro.
Vuoi correre ma con tutta la tua forza batti la fronte contro il parete.
Senti un lieve profumo di rose. I tuoi lunghi capelli fruscianti tocca i le tue guancie.
Le mani di qualcuno, si, le mani bianche, fanciulleschi di qualcuno, accarezza il tuo collo.
- Cosi tanto vorrei - dici a te bisbigliando - che tu sia un sogno.
SCENT OF ROSES
The throat is dry and the tongue isbenubed. The air creaks like tin.
The heavy hammer of the blood beats the moon from inside.
Quickly penetrates in the lungs the wet sand of the breath.
You wish to run but with all your power you strike your forehead against the wall.
You feel a weak scent of roses. Your long rustling hair hair toches your cheeks.
Someone's hands, yes, someone's white childish hands, caresses your neck.
- So much I wish you - you say whispering - to be a dream.
PAZNICUL TURMELOR
IV
O ramură de copac,
Dacă ar gîndi, niciodată n-ar putea
Construi sfinţi şi îngeri...
Ar putea gîndi doar că soarele
Luminează şi că tunetul
E un zgomot subit
Ce începe cu lumina.
Ah, cît de mult sunt oamenii cei mai simpli
Bolnavi şi confuzi şi stupizi
În comparaţie cu clara simplitate
Şi cu sănătatea arborilor şi a plantelor
De a exista!
IL CUSTODE DEI GREGGI
IV
Un ramo d'albero
Se pensasse, mai potesse
Fabbricare santi e angeli...
Potrebbe soltanto pensare che il sole
Illumina e che il tuono
E un rumore improvviso
Che inizia con la luce.
Ah, quanto sono gli uomini piu semplici
Malatti e confusi e stupidi
In confronto con la chiara simplita
E con la salute dei alberi e delle piante
Di essere!
THE WATCHMAN OF THE FLOCKS
IV
A branch of a tree
If it should think, never could
Invent saints and angels...
It should only think that the sun
Lights and the thunder
Is a sudden noise
That begins with the light.
Ah, how much are the simplest people
Sick and confuse and stupid
By comparison with the clear simplicity
And health of the trees and plants
Of being!
APROAPE UN MADRIGAL
Floarea-soarelui se pleacă către vest
şi deja se prăbuşeşte ziua în
ochiu-i în ruină şi aerul verii
se face dens şi înconvoaie frunzele şi fumul
şantierelor. Se-ndepărtează cu lunecarea
uscată a norilor şi ţipete de fulgere
acest ultim joc al cerului. Încă,
şi de ani, dragă, ne opreşte-n loc metamorfoza
copacilor adunaţi în Cercul
Naval. Dar e încă a noastră ziua
şi acel soare care-apune
cu firul razei sale tandre.
Nu mai am amintiri, nu vreau să-mi amintesc;
memoria se-nalţă din moarte,
viaţa e nesfîrşită. Fiecare zi
e a noastră. Cineva se va opri pentru totdeauna,
şi tu şi cu mine, cînd ni se va părea tîrziu.
Aici, pe marginea canalului, cu picioarele
în balans, precum copiii,
privim apa, primele ramuri ce se scaldă
în culoarea-i verde ce se întunecă.
Şi bărbatul care se apropie în tăcere
nu ascunde în mîini un cuţit,
ci o floare de muşcată.
QUASI UN MADRIGALE
Il girasole piega a occidente
e gia precipita il giorno nel suo
occhio in rovina e l'aria dell'estate
s'addensa e gia curva le foglie e il fumo
dei cantieri. S'allontana con scorrere
secco di nubi e stridere di fulmini
quest'ultimo gioco del cielo. Ancora,
e da anni, cara, ci ferma il mutarsi
degli alberi stretti dentro la cerchia
dei Navigli. Ma e sempre il nostro il giorno
e sempre quel sole che se ne va
con il filo del suo raggio affettuoso.
Non ho piu ricordi, non voglio ricordarmi;
la memoria risalle dalla morte,
la vita e senza fine. Ogni giorno
e nostro. Uno si fermera per sempre,
e tu con me, quando ci sembri tardi.
Qui, sull'argine del canale, i piedi
in altalena, come di fanciulli,
guardiamo l'acqua, i primi rami dentro
il suo color verde che s'oscura.
E l'uomo che in silenzio s'avvicina
non nasconde un coltello fra le mani,
ma un fiore di geranio.
ALMOST A MADRIGAL
The sunflower bows towards the occident
and already the day is falls down in its
eye in ruin and the air of the summer
thickens and bends the leaves and the smoke
of the shipyards. It moves away with dry running
of clouds and creaks of lightnings
this last playing of the sky. Yet,
and for years, dear, stops us the changing
of the trees gatherd inside the circle
of the Docks. But is still our day
and that sun that goes away
with the thread of its tender ray.
I have not memories anymore, I do not want remember;
the memory comes from the death,
the life is endless. Every day
is ours. Someone will stop for good,
and you and me, when it will seem to us late.
Here, on the edge of the canal, our legs
in balance, as the children do,
we watch the water, the first branches within
its green colour that darken.
And the man who come near in silence
does not hide a knife in his hands,
but a geranium flower.
***
O viaţă pierdută pentru totdeauna
Dincolo de mările timpului
Dacă ar fi să se întoarcă în totalitate
Înlăuntrul inimii
Sub formă de lumină
Şi stînd
Alături de lună şi de stele
Acest soare
Îmi va revela
Forma universală...
Atunci nu va fi altă cale
Şi mă voi preda, o, Doamne,
Şi-ţi voi cere binecuvîntarea.
***
Una vita persa per sempre
Oltre i mari del tempo
Se tornasse interamente
Dentro il mio cuore
A forma di luce
E restando
Presso la luna e le stelle
Questo sole
Rivelera a me
La forma universale...
Allora non ci sara altra via
E mi arrendero, o, Dio,
E ti chedero la tua benedizione.
***
A life lost forever
Beyond the seas of the time
If it would come back
Within my heart
In the kind of light
And staying
Near the moon and the stars
This sun
Will reveal to me
The universal shape...
Then it will be no way
But surrender, o, God,
And ask for your blessing.
ARTĂ POETICĂ
Să cauţi rîul ce e timp şi apă,
Să-ţi aminteşti că timpu-i tot un rîu,
Să ştii că ne petrecem ca un rîu
Şi-al nostru chip se oglindeşte-n apă.
Să simţi că veghea este tot un vis...
Visînd că nu visează...şi că moartea,
Ce spaimă aducen suflet, este moartea
Din noaptea rece ce se cheamă vis.
Să vezi în zi, în lună, -n an simboluri
De ani şi luni şi trecătoare zile.
Jignirea s-o transformi a ăstor zile
În muzică, în zvonuri şi simboluri.
Să vezi în moarte-un vis, în asfinţit
Un aur trist, aceasta-i poezia,
Săracă, fărămoarte. Poezia
Se-ntoarce-n auroră şi-asfinţit.
Spre seară, cîteodată, vezi un chip
Ce te priveşte dintr-o ştearsă-oglindă.
La fel şi arta cată-a fi oglindă
Ce ne arată propriul nostru chip.
Sătul, cum zice-aedul, de minuni,
A plîns Ulise, revăzînd Ithaca
Umilă, verde. Arta-i ca Ithaca
De verde veşnicie, nu minuni.
Şi este ca un rîu necontenit
Ce trece şi rămîne, e acelaşi,
Eternul Heraclit, mereu acelaşi
Şi altul, ca un rîu necontenit.
Traducere de Andrei Ionescu
ARTE POETICA
Cercare il fiume qual'e e tempo e acqua,
Ricordare che il tempo e un fiume,
Saper che passiamo come un fiume
E il nostro viso nell'acqua sta specchiando.
Provar che la veglia e un sogno
Sognando che non sogna e la morte
Che porta paura al cuor e la morte
Della fredda notte che si chiama sogno.
Veder nel giorno, mese, anno che simboli
Di anni e mesi e passeggieri giorni.
L'offesa cambiar di questi giorni
In musica, dicerie e simboli.
Vedere nella morte un sogno, nel tramonto
Un triste oro, questa e la poesia,
Povera e senza morte.La poesia
ritorna nell'alba e nel tramonto.
Verso la sera, a volte, vedi un viso
Che guarda te da uno sbiadito specchio.
Lo stesso l'arte prova d'esser uno specchio
Che mostra il nostro proprio volto.
Stuffo, come dice l'aedo, di miracoli,
Ha pianto Ulisse, rivedendo Ithaca
Umile, verde. L'arte e come Ithaca
Di verde eternita, non di miracoli.
Ed e come un fiume senza tregua
Che passa e resta, e lo stesso,
L'eterno Eraclito, sempre lo stesso
E altro, come un fiume senza tregua.
POETICAL ART
To seek for the river which is time and water,
To remember that the time is a river,
To know that we are passing like a river
And our face is mirroring in water.
To feel that the watch is a dream
Dreaming that is not dreaming and the death
Which brings fear in our soul is the death
In the cold night which is called dream.
To see in the day, in the month, in the year only symbols
Of years and months and passing days.
The offence of these days to turn
Into music, into rumors and symbols.
To see in death a dream, in twilight
A sad gold, this is the poetry,
Poor and undying. The poetry
Returns in the dawn and twilight.
In the evening, sometimes, you see a face
Which looks to you from a smoky mirror.
The same the art tries to be the mirror
Which shows us our own face.
Sick, as the aed says, of miracles,
Ulysses wept, seeing again Ithaca
Humble, green. The art is like Ithaca
Of green eternity, not miracles.
And it is like an unceasing river
Which passes and stays, it is the same,
The eternal Heraclitus, always the same
And other, like an unceasing river.
LUPTA CU ÎNGERUL
Nu te duce.
Totu-i dinainte aranjat
meciul e trucat
şi cînd o s-apară el pe ring
învăluit în fulgere de magneziu
vor intona asurzitor un Te Deum
şi-nainte chiar de-a te scula de pe scaunul tău
ei au să-ţi bată clopotele din răsputeri
au să-ţi azvîrle-n obraz
buretele sfinţit
şi n-o să ai timp să-i zbori în pene
au să se năpustească asupră-ţi
iar el o să te lovească sub centură
şi-o să te prăbuşeşti
cu braţele puse stupid în cruce
în rumeguş
şi niciodată n-o să mai poţi face dragoste.
LA LOTTA CON L'ANGELO
Non andartene.
Tutto e combinato in anticipo
la partita e truccata
e quando lui verra nel ring
avvolto nei lapi di magnesio
loro canterano assordatemente un Te Deum
e prima che tu ti alzassi dalla tua sedia
loro suonerano fortemente le campane
getterano nella tua guancia
la spugna sacrata
e non farai in tempo di volare verso le sue piume
loro piomberano verso di te
e lui ti colpira sotto la cintura
e crollerai
con le braccia stupidamente incrociati
nella segatura
e mai potrai fare all'amore.
THE WRESTLING WITH THE ANGEL
Do not go.
Everything is arranged in advance
the match is a fake
and when he will come in the ring
wrapped in magnesium flashes
they will deafeningly sing a Te Deum
e before you will stand up
they will have hardly rung the bells
will have thrown in your cheek
the hallowed sponge
and you will have no time to fly towards his feathers
they will rush towards you
and he will strike you under the belt
and you will break down
with your arms foolishly crossed
in the sawdust
and never will be able to make love.
ÎŢI VA DEZVĂLUI
Frumoasă clipă, însoţeşte-mă iar.
Tinereţe, vorbeşte-mi
În acest ceas al abisurilor.
Frumoasă amintire, aşteaptă o clipă.
Ceas de lumină neagră în vene
Şi ţipetele mute ale oglinzilor.
Prăpăstiile-nşelătoare ale setei.
Şi din pulberea cea mai risipită şi oarbă
Vîrsta cea frumoasă promite:
Cu blîndeţea primilor paşi, cînd
Soarele va fi atins
Teritoriul nopţii
Şi în prospeţime-i topit orice abur
Întorcîndu-se mai palid spre cer
Un corp fericit îţi va dezvălui.
IT WILL REVEAL TO YOU
Beautiful moment, escort me again.
Youth, talk to me
In this abyssal hour.
Beautiful memory, wait a momant.
Hour of black light in my veins
And the dumb yells of the mirrors.
The cheating gulfs of the thirst.
And from the most scattered and blind dust
The beautiful age promises:
With the tenderness of the first steps, when
The sun had reached
The realm of the night
And in fresness is melt any steam
Turning more pale toward the sky
A happier body it will reveal to you.
CELOR AMUŢIŢI
O, nebunia marelui oraş, cînd seara
Lîngă zidul negru-ncremenesc desfiguraţi copaci.
Prin masca de argint scrutează duhul Răului;
Cu bici magnetic lumina alungă noaptea de piatră.
O, dangătul scufundat al clopotelor de seară!
Prostituata ce-n fiori de gheaţă naşte copilul mort.
Cu turbare mînia lui Dumnezeu biciuie fruntea posedatului.
Molimă purpurie, foamea ce zdrobeşte ochii verzi.
O, groaznicul rîs al aurului.
Dar calm sîngerează-n hrubă-ntunecată o mai tăcută omenire,
Făureşte din metale dure capul izbăvitor.
A QUELLI AMMUTOLITI.
O, la pazzia della grande citta, quando la sera
Accanto al muro nero rimangono di sasso alberi storpi.
Attraverso la maschera d'argento sta scrutando lo spirito del Male;
Con frusta magnetico la luce caccia la notte di pietra.
O, il rintocco affondato delle campane di sera!
La putana che con brividi di ghiaccio fa nascere il bambino morto.
Con rabbia la collera di Dio frusta la fronte del posseduto.
Malattia purpurea, la fame che schiaccia gli occhi verdi.
O, la terribile risata dell'oro.
Ma tranquillmente sta sanguinando nella tana scura una gente piu silenziosa,
Sta foggiando dai metalli duri la testa liberatore.
TO THOSE WHO ARE SILENT
Oh, the madness of the big town, when in the evening
Near the black wall mutilated trees stand stone-still.
Through the silver mask the spirit of Evil is scaning;
With a magnetic whip the light chases the stone night.
Oh, the sunken ringing of the evening bells!
The whore who with ice thrills gives birth to the dead baby.
With anger the rage of God whips the forehead of the possessed.
Purple disease, the hunger that crushes the green eyes.
Oh, the terrible loughter of the gold.
But quietly is bleeding in the dark cave a more silent people,
It is forging from hard metals the saving head.
AUTOPSIA NEANTULUI
Niciodată nu mi-e dor de mine.
Nu-s decît clipa care-şi recunoaşte căderea.
Sunt verbul care nu exprimă
nici fiinţa, nici lucrul.
Uit că mi-am pierdut amintirile,
pietricele pe un biet drum.
Să aplaud ceea ce mă nimiceşte:
vîntul, viscolul,
voinţa de-a nu fi nimic?
Ce fosilă se-agită
în plămînii mei?
M-am decis să fac autopsia neantului.
Să fiu abstract mi-e de ajuns
ca să merit
cea mai pură absenţă.
L'AUTOPSIA DEL NULLA
Mai ho nostalgia di me.
Sono soltanto l'istante che riconosce la sua caduta.
Sono il verbo che esprime
ne il essere, ne la cosa.
Dimentico di avermi perduto i ricordi,
piccoli sassi su un povero sentiero.
Che applaudi quello che m'annienta:
il vento, la buffera,
la voglia di esser nulla?
Quale fossile sta agitandosi
nei mei polmoni?
Ho deciso di fare l'anatomia del nulla.
Essere astratto mi basta
per meritare
la piu pura assenza.
THE AUTOPSY OF NOTHINGNESS
Never I miss myself.
I am only the moment that recognize its fall.
I am the verb which expresses
neither the being, nor the thing.
I forget that I have lost my memories,
little stones on a poor path.
Have I to applaud that which destroies me:
the wind, the storm,
the will of being nothing?
What fossil is bustling
in my lungs?
I decided to do the anatomy of nothingness.
Being abstract is enough for me
to deserve
the purest absence.
SPUNE-MI CEVA
Spune-mi ceva, după vorbele-acele
Tînjesc de-o veşnicie. Oricare dintre ele
Dulce-nfioară inima mea.
Spune-mi ceva...
Spune-mi ceva. Nimeni n-aude, nu ştie,
Straniu, vorbele tale leagănă-adie.
Ca şi o floare, vorbele tale m-ar mîngîia.
Spune-mi ceva...
DIMMI QUALCOSA
Dimmi qualcosa, dopo quelle parole
Io bramo da un'eternita. Ognuna di esse
Dolcemente fa rabbrividire il mio cuore.
Dimmi qualcosa...
Dimmi qualcosa. Nessuno sente, nessuno sa,
Stranamente, le tue parole cullano-spirano.
Come un fiore, le tue parole solleverebbero me.
Dimmi qualcosa.
TELL ME SOMETHING
Tell me something, after those words
I am eternally longing. Each of them
Sweetly makes my heart thrill.
Tell me something.
Tell me something,. Nobody hears, nobody knows,
Strangely, your words swing-breathe.
Like a flower, your words would comfort me.
Tell me something...
VULPEA ŞIREATĂ
Acolo-n grădină, o vulpe mică
Se furişează noaptea, cînd nu-i nimenea în jur,
Şi sub umbra tomnaticei viţe de vie
Mănîncă, în taină, ciorchinele înrourat.
Dragostea nu e vulpe,
Nici tu un ciorchine de struguri.
Dar, neştiută, inima mea s-a furişat
Şi-n taină te-a cules, cînd nu era nimeni în jur.
LA VOLPE ASTUTA
La, nel giardino, una volpetta
S'insinua di notte, quando non c'e nessuno,
E sotto l'ombra dell'autunnale vite
Mangia, in segreto, il grappolo rugiadoso.
L'amore non e una volpe,
Nemmeno tu un grappolo d'uva.
Ma, ignoto, il mio cuore si e infilato
E nel segreto ti ha raccolta, quando non c'era nessuno.
SLY FOX
There, in the garden, a little fox
Steals into at night, when nobody is around.
And under the shade of the autumnal vine
She eats, in secret, the dewey bunch.
Love isn't a fox,
Neither you a bunch of grapes.
But, unknown, my heart has crept
And picked you in secret, when nobody was around.
EL A VĂZUT SURÎSUL NOPŢII
Prin viaţă umblă capetele
pline de zăpadă, cîteodată ;
azi noapte pline de noapte.
În timp ce ponoarele
cu albia dublă însăilează pămîntul,
închipuiţi-vă cascadele lor duble.
Pe nevăzut sunt întoarse
orologii patru
şi ceasul dus lent bate clipa.
Şi degetele între timp ating
pămîntul şi coboară, se coboară
plutind peste trepte.
Cine şi-ar fi închipuit cascadele duble
şi cine o mie de trepte-n zadar
va număra ? Oare acelaşi ?
Privind pierdut la mincinosul chip, să ştii :
nu e surîsu-această noapte-al tău.
În noaptea asta
e numai un surîs.
Există totuşi cascadele
Cu stinsă lumina stelelor în ele.
Să mă aplec, mi-a rămas.
Traducere de Nichita Stănescu
LUI HA VISTO IL SORRISO DELLA NOTTE
Attraverso la vita le teste camminano
piene di neve, a volte;
sta notte piene di notte.
Mentre i torrenti
dai doppi letti spargono la terra
immaginatevi le loro doppie cascate.
Nell'invisibile sono volti
orologi quattro
e l'ora passata lentamente segna l'attimo.
E le ditta in questo tempo
toccano la terra e scendono, scendono
volando sopra i gradini.
Chi avrebbe immaginato le doppie cascate
e chi mille gradini in vano
contera? Forse lo stesso?
Guardando perdutamente al bugiardo volto, sapi:
non e il sorriso questa notte il tuo.
Questa notte
e soltanto un sorriso.
Ci sono pero le cascate
con la spenta luce delle stelle dentro.
Sporgermi e quello che mi resta.
HE HAS SEEN THE SMILE OF THE NIGHT
Through the life walk the heads
full of snow, sometimes ;
tonight full of night.
While the double- beded torrens
strew over the earth
imagine their double waterfalls.
Unseenly are turned
four clocks
and the gone hour beats the moment.
With my fingers meantime I touch
the earth and it gets down, gets down
soaring over the steps.
Who would have imagined the double waterfalls
and who a thousand steps in vain
will count ? Is he the same ?
Looking lost at the liar face, know :
it isn't yours the smile tonight.
Tonight
is only a smile.
There are however the waterfalls
with the extinguished starlight inside them.
To lean over, it has left to me.
15
Soldatul visa, soldatul acela
neştiut : - Dacă vom cîştiga,
am s-o duc să privească portocalii,
să vadă marea pe care n-a văzut-o niciodată
şi să i se umple inima de corăbii.
Dar a venit pacea. Şi era pe cîmp
un măslin însîngerat.
Traducere de Geo Dumitrescu
15
Quel soldato sognava, quel soldato
sconosciuto: - Se vinceremo,
la portero a guardar gli aranci,
veder il mare che mai ha visto
ed empiersi il cuore delle nave.
Ma la pace e arrivata. Ed c'era sul campo
un'olivo insanguinato.
15
The soldier was dreaming, that unknown
soldier : - If we win,
I'll take her to look the orange trees,
to see the sea that she never have seen
and fill her heart with ships.
But the peace came. And there was in the field
an olive tree covered with blood.
FĂ-MĂ PAZNICUL DEPĂRTĂRILOR TALE
Fă-mă paznicul depărtărilor tale,
fă-mă să am pentru pietre-ascultare,
dă-mi ochi pe care să-i desfăşor
pe-a mărilor tale însingurare ;
să însoţesc a fluviilor cale
şi de pe malurile-asurzitoare,
departe-n zvonul nopţii să cobor...
În ţările-ţi pustii să mă trimeţi,
de vînturi nemiloase răscolite,
cu mari mînăstiri care stau ca veşminte
în jurul netrăitelor vieţi.
Acolo vreau cu pelerinii să rămîn,
prin nici o amăgire despărţit
să nu mai fiu de al lor glas şi chip,
şi-n urma unui orb bătrîn,
s-apuc pe-un drum nebănuit.
Traducere de Maria Banuş
FAMMI LA GUARDIA DELLE TUE LONTANANZE
Fammi la guardia delle tue lontananze,
fammi le pietre ascoltare,
dammi occhi per guardare
la solitudine dei tuoi mari;
per accompagnare la via dei fiumi
e dalle assordanti rive
scender nel mormorio della note...
Mandami nei tuoi paesi deserti,
sconvolti da venti spietati,
con grandi monasteri che stanno come vesti
intorno alle non vissute vite.
La voglio rimaner coi pellegrini
per nessuna tentazione separato
dalle loro voci e visi,
e intorno a un vecchio cieco,
partire su un'ignota strada.
MAKE ME THE GUARD OF YOUR DISTANCES
Make me the guard of your distances,
make me to listen to the stones,
give me looks to spread
over the sea of your loneliness ;
to accompany the path of the rivers
and from the deafening shores
to descend in the rumour of the night...
Send me in desert countries
stirred by the harsh winds,
with large monasteries that are like clothes
around the unlived lifes.
There I want to stay with the pilgrims,
by no deception separated
from their voice and faces,
and behind a blind old man
to start on an unknown road.
