Nahabed Kuceak

ŞI O SĂ UIŢI CĂRAREA

Frumoasa mea, cu straiul ca rodiile coapte,
Din miazăzi venit-ai sau vii din miazănoapte?
Ştiu numai că-n clipita în care ne-am privit,
Căzu asupra-mi cerul albastru, nesfîrşit.
Şi-acum mă rog de soare, de stelele vecine,
Ca să rămîi de-a pururi alăturea de mine.
O să-ţi cuprind în palme obrajii amîndoi,
Şi o să uiţi cărarea întoarcerii-napoi...


E DIMENTICHERAI LA STRADA

Bella mia, dal vestito come il melograno,
Vieni dal meridione o dal settentrione?
Io so soltanto che nell attimo che ti ho veduta
Su di me il cielo azzurro, infinito e caduto.
E adesso prego il sole e le vicine stelle
Che  accanto a me per sempre resti.
Ti comprendero nelle mani le guance tutti e due
E dimenticherai la strada del ritorno.


AND YOU WILL FORGET THE PATH

My beautiful, with the pomegranate dress,
Have you come from the south or from the north?
I only know that in the moment I saw you
The blue, boundless heaven fell on me.
And now I beg the sun and the neighbour stars
Forever to keep you close to me .
I shall take your two cheeks in my hands
And you will forget the path of going back.