Jorge Luis Borges

ARTĂ POETICĂ

Să cauţi rîul ce e timp şi apă,
Să-ţi aminteşti că timpu-i tot un rîu,
Să ştii că ne petrecem ca un rîu
Şi-al nostru chip se oglindeşte-n apă.

Să simţi că veghea este tot un vis...
Visînd că nu visează...şi că moartea,
Ce spaimă aducen suflet, este moartea
Din noaptea rece ce se cheamă vis.

Să vezi în zi, în lună, -n an simboluri
De ani şi luni şi trecătoare zile.
Jignirea s-o transformi a ăstor zile
În muzică, în zvonuri şi simboluri.

Să vezi în moarte-un vis, în asfinţit
Un aur trist, aceasta-i poezia,
Săracă, fărămoarte. Poezia
Se-ntoarce-n auroră şi-asfinţit.

Spre seară, cîteodată, vezi un chip
Ce te priveşte dintr-o ştearsă-oglindă.
La fel şi arta cată-a fi oglindă
Ce ne arată propriul nostru chip.

Sătul, cum zice-aedul, de minuni,
A plîns Ulise, revăzînd Ithaca
Umilă, verde. Arta-i ca Ithaca
De verde veşnicie, nu minuni.

Şi este ca un rîu necontenit
Ce trece şi rămîne, e acelaşi,
Eternul Heraclit, mereu acelaşi
Şi altul, ca un rîu necontenit.

Traducere de Andrei Ionescu



ARTE POETICA

Cercare il fiume qual'e e tempo e acqua,
Ricordare che il tempo e un fiume,
Saper che passiamo come un fiume
E il nostro viso nell'acqua sta specchiando.

Provar che la veglia e un sogno
Sognando che non sogna e la morte
Che porta paura al cuor e la morte
Della fredda notte che si chiama sogno.

Veder nel giorno, mese, anno che simboli
Di anni e mesi e passeggieri giorni.
L'offesa cambiar di questi giorni
In musica, dicerie e simboli.

Vedere nella morte un sogno, nel tramonto
Un triste oro, questa e la poesia,
Povera e senza morte.La poesia
ritorna nell'alba e nel tramonto.

Verso la sera, a volte, vedi un viso
Che guarda te da uno sbiadito specchio.
Lo stesso l'arte prova d'esser uno specchio
Che mostra il nostro proprio volto.

Stuffo, come dice l'aedo, di miracoli,
Ha pianto Ulisse, rivedendo Ithaca
Umile, verde. L'arte e come Ithaca
Di verde eternita, non di miracoli.

Ed e come un fiume senza tregua
Che passa e resta, e lo stesso,
L'eterno Eraclito, sempre lo stesso
E altro, come un fiume senza tregua.



POETICAL ART

To seek for the river which is time and water,
To remember that the time is a river,
To know that we are passing like a river
And our face is mirroring in water.

To feel that the watch is a dream
Dreaming that is not dreaming and the death
Which brings fear in our soul is the death
In the cold night which is called dream.

To see in the day, in the month, in the year only symbols
Of years and months and passing days.
The offence of these days to turn 
Into music, into rumors and symbols.

To see in death a dream, in twilight
A sad gold, this is the poetry,
Poor and undying. The poetry
Returns in the dawn and twilight.

In the evening, sometimes, you see a face
Which looks to you from a smoky mirror.
The same the art tries to be the mirror
Which shows us our own face.

Sick, as the aed says, of miracles,
Ulysses wept, seeing again Ithaca
Humble, green. The art is like Ithaca
Of green eternity, not miracles.

And it is like an unceasing river
Which passes and stays, it is the same,
The eternal Heraclitus, always the same
And other, like an unceasing river.