Sylvia Plath

            

DANSURILE NOCTURNE

Un surîs s-a prelins în iarbă.
Irecuperabil !

Şi dansurile tale nocturne
Unde se vor pierde ? În matematici poate ?

Aceste pure salturi şi spirale
De-a pururi vor străbate

Prin noaptea lumii, nici eu nu voi rămane
Cu totul golită de frumuseţi, de darul

Respiraţiei tale uşoare, sau de mireasma ierbii
Atinsă de somnul tău, înflorire de crini.

Carnea lor nu suferă nicio atingere.
Reci cute ale ego-ului, cala,

Şi tigrul, înfrumuseţîndu-se pe sine -
Pete, şi risipă de fierbinţi petale.

Cometele
Trebuie să străbată atîta spaţiu,

Atîtea întinderi de frig şi uitare.
Şi gesturile tale se desprind pe rînd,

Umane şi fierbinţi şi lumina lor purpurie
Sîngerînd ca o rouă

Printre negrele amnezii ale cerului.
De ce mi s-au dat

Aceste lămpi, aceste planete
Care coboară asemeni unor binecuvîntări, asemenea fulgilor,

În şase colţuri, albi,
Pe ochii mei, pe buze, pe păr,

Atingîndu-mă şi topindu-se
Nicăieri.


THE NIGHT DANCES

A smile fell in the grass,
Irretrievable !

And how will your night dances
Lose themselves. In mathematics ?

Such pure leaps and spirals -
Surely they travel

The world forever, I shall not entirely
Sit emptied of beauty, the gift

Of your small breath, the drenched grass
Smell of your sleeps, lilies, lilies.

Their flesh bears no relation.
Cold folds of ego, the calla,

And the tiger, embellishing itself -
Spots, and a spread of hot petals.

The comets
Have such a space to cross,

Such coldness, forgetfulness.
So your gestures flake off -

Worm and human, then their pink light
Bleeding and peeling

Through the black amnesias of heaven.
Why am I given

These lamps, these planets
Falling like blessings, like flakes

Six sided, white
On my eyes, my lips, my hair

Touching and melting
Nowhere.

Yosano Akiko

                      

PE UN ŢĂRM SĂLBATIC

Pe un ţărm sălbatic
N-am văzut decît o dată
O pasăre albă :
Am îndrăgit-o ca pe un vis
Ce te urmăreşte veşnic...



ON A WILD SHORE

On a wild shore
I saw only once
A white bird :
I fell in love with her as a dream
That follows you forever...

Birgitta Trotzig

                      

SORA MEA, VIAŢA

O văd de departe, din întuneric - alter ego-ul meu, necunoscuta care sunt eu. Ea are ochi prevăzători. Ea are degete de ucigaş.
Din pămînt şi din iarbă - se ridică spre mine cu faţa în sus
dar rădăcinile feţei cresc pretutindeni ; văzute şi nevăzute
totul e rădăcină, legătură, flux sanguin.

Copilul acesta s-a născut într-o cameră verde, alăptarea lui a fost un dans prelung de veselie. Ca un mugure roz şi suculent a spînzurat de maţul albastru al buricului, a respirat, iară oxigenul din sînge, încă nedesprins de întreg, s-a uitat cu ochii lui lucitori şi albaştri drept în centrul naturii, sîngele a curs în valuri în corpul ei - şi dintr-o dată a devenit văzătoare, iradiind.

Pe ferestrele vechi, aripile îngerilor sunt acoperite cu ochi. În realitate omul este şi el acoperit cu ochi şi pe dinăuntru şi pe dinafară - ochii pielii, ochii membranei pînă adînc de tot. Fundul inimii nu-i decît un ochi, un ochi enorm.

Trupul vieţii este trup de om-fluture, un trup şimţitor şi prevăzător, care simte şi caută hrană, caută petala, frunza, colţii leului.



MY SISTER, LIFE

I see her from far, through the dark - my alter ego, the unknown that's me. She has cautious eyes. She has fingers of a killer.
From the earth and from the grass - she rises towards me with her face up
but the roots of her face grow everywhere, seen and unseen, everything is root, connection, blood flow.

This child was born into a green room, feeding him was a long dance of joy. Like a pink and juicy bud hang from the blue string of the navel, he breathed, and the oxigen in his blood, yet undetached from the whole, looked with its shining and blue eyes straight in the heart of the nature, the blood flowed in waves in her body - and suddenly she became a seer, radiating one.

On the old windows, angels' wings are covered with eyes. Actually human being is also covered with eyes inside and outside ; the eyes of the skin, the eyes of the membrane, as far as the bottom. The bottom of the heart isn't but an eye, an enormous eye.

The body of life is a butterfly-human being, a sensitive and cautious body that feels and looks for food, searches the petal, the leaf, the lions teeth.

Antonio Machado

                      

CĂLĂTORULE

Călătorule, sunt urmele tale
drumul şi nimic mai mult ;
călătorule, nu există drum,
drumul se face mergînd.
Mergînd doar croieşti cărare,
iar de te uiţi înapoi,
vezi poteca ce nicicînd
n-ai s-o mai străbaţi, mergînd.
Călătorule, nu există drum,
ci doar urme peste mare.


TRAVELLER

Traveller, your footprints are
the road, and nothing more ;
traveller, there is no road,
the road is done walking.
Only walking you open a path
and when you look back
you see the path that never
you'll cross, walking.
Traveller, there is no road
but only traces across the sea.

Rafael Alberti

               

BĂTRÎNELUL

Eu sunt un bătrînel. Precum vedeţi.
Trăiesc, ieşind mereu la balustrada asta.
Şi-mi plac mult porumbeii,
şi vrăbiile, rîndunelele...
Şi-mi place tot ce are aripi,
tot ce zboară pe cer.
Şi tot mă uit la cer, mereu
şi zi, şi noapte,
ieşind într-una pe terasa asta.
Cîţi ani am ? Nu mai ştiu.
Eu nu mai dorm de mult.
Vederea prea puţină ce mi-a mai rămas
aş vrea s-o cheltuiesc privind la cer.
E încă foarte-albastru cerul,
atît de-albastru albastru că,uneori,
mă face să plîng, şi-atunci
- apucătură de bătrîn ! - gîndesc
că lacrimile mele sunt şi ele-albastre.
Cînd cerul se frămîntă înnorat,
şi sur şi trist, ori îi ţîşnesc
prin toate crăpăturile un fel de săbii,
săbii de foc, ori, noaptea, cînd se face
negru ca gura unui lup,
ei bine, atunci m-apucă spaima,
căci tot ce zboară,
în ochii mei, se face nevăzut...
Îmi plac, fireşte, stelele
dar ele ard înţepenite
şi foarte sus...
Şi nu le pot privi decît pe cele
care, deodată, zboară dintr-o parte într-alta
ca nişte zburătoare-aprinse...Luna ?
Da, bineînţeles, şi ea...Dar ochii mei
mai mult iubesc albastrul cer de ziuă,
ceea cezboar-n cer...Cît de albastru
e cerul astăzi ! Străluceşte
într-un albastru cum niciodată nu l-am mai văzut.
Şi, totuşi, azi, nimic nu zboară.
Se vede liniştea, dar fără nici-o aripă.
Ce-amar sfîrşit ar fi, dacă acuma
mi s-ar închide ochii pentru totdeauna !
Nimic n-ar lua cu ei,
nici măcar tremurul unui hulub.
Dar parc-aud ceva...Dinspre dumbrăvi...
zumzăie cerul din ce în ce mai tare.
Ce pasăre o fi ? Căci niciodată
n-a existat vreo aripă
care să zguduie atăt de mult văzduhul.
Niciodată.
Şi, iată, se iveşte ! Ce ciudat !
E ca un peşte de argint,
un mare peşte zburător,
în mijlocul albastrei mări a cerului.
Spre mine vine drept...Pare acum
o suliţă imensă luminoasă.
Şi nu mai zumzăie...Zboară-n tăcere... mut...
Încetineşte zborul...şi coboară...
Va încerca să se aşeze pe terasă, oare ?
Nu-i cu putinţă...A trecut
aproape ras cu balustrada...
Cineva
- poate-am dormit şi totul a fost vis ? -
mi-a făcut semn - doar am văzut - cu mîna...
Se-aude iar...Nu zumzăie...Se-ntoarce
o muzică suavă răspîndind...
Şi mă salută iar...
Şi stă - minune ! - în văzduh...Ce-aud ?
Nu e un glas ? Îl voi pricepe oare ?
Cine eşti ?
Spune mai tare ! Nu, mai tare ! Cum ?
-Desigur, tu aştepţi pe-altcineva.
- Eu să aştept ? Doar ştiu prea bine ce m-aşteaptă.
- Şi ochii tăi iubesc albastrul cerului...
- Iubesc albastrul, dar şi zborul păsărilor...
- Ţi-ar plăcea să priveşti albastrul, veşnic ?
- Dacă aceasta ar fi cu putinţă...
- Şi veşnic să te uiţi la zborul păsărilor ?
- Dacă aceasta ar fi cu putinţă...
- Eu sunt arhanghelul albastrului...Şi mîine
viu după tine - pregăteşte-te -
la primul freamăt de albastru-al zilei.
La revedere !
- La revedere ! Adevărat să fie ? Doamne !
Dar sunt un bătrînel voios.
Trăiesc, ieşind mereu la balustrada asta.
Şi-mi plac mult porumbeii,
şi vrăbiile, rîndunelele,
şi, începînd de azi,
- apucătură de bătrîn nebun -
şi-acel arhanghel care zboară-n cer,
pe-un peşte mare de argint.


THE OLD MAN

I am an old man. As you can see.
I live, always coming out at this railing.
And I like much the pigeons
and the sparrows, the swallows...
And I love everything with wings,
everything flying in the sky.
And I look at the sky all the time
day and night
coming out on this terrace.
How old am I ? I don't know anymore.
I don't sleep for long time now.
The little sight I have left
I'd like to spend looking at the sky.
It's still very blue the sky
so blue that sometimes
makes me cry, and then
- an old man's havit ! - I think
that my tears are also blue.
When the sky is cloudy
and gray and sad, or it gushing
through all the crackes a kind of swords,
swords of fire, or at night, when it looks like
the black mouth of a wolf,
well, then I get frightened
because all that fly
is invisible for my eyes...
I like, of course, also the stars
but they stuck burning
and very high...
And I can not look but at those
which suddenly fly from side to side
like bright birds...The moon ?
Of course, it too...But my eyes
love more the blue sky of the day
and that is flying in the sky...How blue
is the sky today ! It shines
so blue as I never seen.
And, yet, today nothing is flying.
The silence is deep, but without a wing.
What a bitter end would be, if now
I would close my eyes forever !
Nothing would take with them,
even the trembling of a pigeon.
But seems to me to hear something...from the woods...
the sky is buzzing more and more louder.
What bird would be ? Because ever
there was no wing
to shake so much the air.
Never.
And here, it arises !How strange !
It's like a silver fish,
a big flying fish
in the middle of the blue sea of the sky.
It is coming right to me ...Seems now
a huge bright spear.
And it doesn't buzz anymore...It is flying in silence...dumb...
It slows the flight...and descend...
Will it try to sit on the terrace, maybe ?
It's not possible...it passed
close to the railing.
Someone
- maybe I was sleeping and have a dream ? -
he beckoned me - I just saw - with his hand...
He can be heard again...He doesn't buzz anymore...He comes back
spreading a sweet music.
And he greets me again.And he stay - miracle ! -in the air...What I hear ?
It isn't a voice ? Will I understand it ?
Who are you ?
Speak louder ! No, louder ! How ?
- Certainly, you are waiting for another.
- Me, to wait ? I know exactly what expect me !
-And your eyes love the blue of the sky.
- I love the blue, but the flight of the birds too.
- Would you like to look the blue forever ?
- If it would be possible...
-And ever to look at the flight of the birds ?
- If it would be possible...
- I am the archangel of the blue...And tomorrow
I'll come for you - get ready -
at the first sigh of blue of the day.
Good bye !
- Good bye ! Is it true ? Lord !
But I am a joyful old man.
I live, coming always out at this railing.
And I like so much the pigeons,
the sparrows and the swallows,
and, starting from today,
- a crazy old man's habit -
that archangel that flies in the sky
on a big silver fish.

Kageki

                           

***

Pe unde să trec
Rîul Saho călare ?
În prundişul său
Albele crizanteme
Îşi oglindesc minunea...

***

Where can I pass
The river Soho on horseback ?
In its waters
The white chrysantemums
Mirror their miracle...

Rumi

                     

ŞTII CE EŞTI ?

Ştii ce eşti ?
Eşti un manuscris al unei scrisori divine,
Eşti oglinda care reflectă o faţă zeiască.
Acest univers nu este înafara ta.
Priveşte în tine ; tot ceea ce vrei să fii
Eşti.


DO YOU KNOW WHAT YOU ARE ?

Do you know what you are ?
You are a manuscript of a divine letter,
You are the mirror that reflects a god face.
This universe is not outside you .
Look inside you ; whatever you want to be
You are.

Rabindranath Tagore

           

ÎN MIEZ DE NOAPTE, CEL CARE VOIA SĂ SE FACĂ PUSTNIC...

În miez de noapte, cel care voia să se facă pustnic mărturisi :
" A sosit timpul să părăsesc căminul şi să-l caut pe Dumnezeu. Ah, cine m-a ţinut oare, atîta vreme, aici, în amăgire ? "
Dumnezeu şopti : " Eu ", dar urechile omului erau astupate.
Alături femeia lui dormea liniştită în pat, cu un copil odihnindu-i la sîn.
El spuse : " Cine sunteţi voi care m-aţi făcut să-mi pierd minţile ? "
Glasul rosti din nou : " Ei sunt Dumnezeu!",dar el nu-l auzi.
Copilul plînse prin vis şi se cuibări mai aproape de maică-sa.
Dumnezeu porunci : " Opreşte-te smintitule ! Nu-ţi părăsi caminul ! ",dar el nu-l auzi nici de data asta.
Dumnezeu suspină şi zise cu-amărăciune : " De ce mă părăseşte slujitorul meu, cînd porneşte să mă caute ?"



AT MIDNIGHT, THAT WHO WANTED TO BECOME A HERMIT SAID...

At midnight, that who wanted to become a hermit said :
" It's time to leave home and seek for God. Oh, who kept me here, so long, in deception ?"
God whispered : " Me ", but the man's ears was blocked.
Beside, his wife was sleeping peacefully in bed with a child resting on her breast.
He said : " Who are you that made me lose my minds ?"
The voice spoke again : " " They are God ", but the man didn't hear it .
The child whimpered in the dream and nestled close to his mother.
God commanded : " Stop, crazy man ! Don't leave your home ! ", but he didn't hear him even this time.God sighed and said bitterly : " Why leave me my servant, when he starts looking for me ? "

Rainer Maria Rilke

           

BOGAT ERA SPAŢIUL DE ELE

Bogat era spaţiul de ele, mereu mai pline şi mai învoalte,
durabile roze : şi deodată se risipesc,
poate-ntr-o seară. Căderea decisă-a petalelor
sună pe muchia căminului ca nişte-aplauze-ncete.

Timpu-l aplaudă, ce le-a ucis atît de duios ?
S-au apărat oare destul, ele ce prea devreme ne lasă ?
Uite, cele mai roşii s-au înroşit pînă la negru
şi cele mai palide au trecut prin orice paloare.

Şi-acum viaţa lor de apoi începe între foile cărţilor,
invincibil parfum sălăşluieşte în sertarul din scrin,
pătrunde-n vreun lucru ce ne slujeşte,
strecoară-n batistele împăturite
ceea ce-n trandafiri ne-a mişcat şi-n ei a căzut în adînc.


RICH WAS THE SPACE BECAUSE OF THEM

Rich was the space because of them, more and more full and unfolded,
the lasting roses : and suddenly they scatter,
in a evening maybe. The decided fall of the petals
sounds on the edge of the chimney like slow clapping.

Maybe they applaud the time, which has killed them so tenderly ?
Did they defend themselves enough, they which leave us too soon ?
Here, the reddest of them turn into black
and the most pale changed into all palours.

And now their future life begins among the pages of the books,
the invincible perfum dwells in the drawer of the chest,
persist in some thing that we need,
slips in the folded hand kerchiefs
what from the roses moved us and within them fell in the deep.

Jorge Luis Borges

VIAŢA MEA ÎNTREAGĂ

Aici, încă o dată, buzele neuitate, unic şi asemenea vouă.
Am stăruit în apropierea fericirii şi în măruntaiele suferinţei.
Am străbătut marea.
Am cunoscut multe locuri, am văzut o femeie şi vreo doi-trei bărbaţi. 
Am iubit o fată mîndră şi albă de o linişte hispanică.
Am văzut un cartier nesfîrşit unde se împlineşte o nesătulă nemurire de asfinţituri.
Am savurat multe cuvinte.
Am convingerea nestrămutată că asta e tot şi că nu voi mai vedea şi nici nu voi mai săvîrşi lucruri noi.
Cred că zilele şi nopţile mele sunt egale în sărăcie şi în bogăţie cu cele ale lui Dumnezeu şi cu cele ale tuturor oamenilor.


MY  WHOLE  LIFE

Here, again, the unforgotten lips, unique and alike you.
I have persevered around the happiness and into the bowels of the suffering.
I have crossed the sea.
I have known many places, I have seen a woman and two or three men.
I have loved a proud and white girl of a hispanic tranquility.
I have seen a boundless district where is accomplished an insatiable immortality of twilights.
I have enjoied many words.
I have the unshakeable belief that this is all and I shall not see and I shall not perform new things.
I think that my days and my nights are equal  in poorness and richness to those of God and with those of the other people.

Karin Boye

                                

DOARE, DA...

Doare, da, cînd se deschid bobocii.
Altfel, primăvara cum s-ar teme ?
Altfel, dorul s-ar înfiora
cînd răsare şi pe ger, devreme ?
Iarna ocrotit a fost bobocul.
Ce putere vrea să-l spargă, oare ?
Doare, da, cînd floarea se deschide,
şi-apărîndu-se, de-asemeni doare.

Doare, da, cînd de pe crengi cad picuri,
tremurînd ca lacrimile, cu teamă,
şi de ram se-agaţă şi se umflă,
şi-altă forţă spre pămînt îi cheamă.
Grea-ndoiala, greu necunoscutul
cînd te-atrage-adîncul către sine,
greu să-aştepţi tremurător pe-o creangă ;
să rămîi e greu ; să cazi, e bine ?

Şi cînd nu mai poţi răbda, deodată
ţi se sparg toţi mugurii în soare.
Fără teamă se desprind din ramuri
stropii într-o ploaie sclipitoare.
Uită ei sfiala şi-ndoiala,
teama de o alta, nouă fire ;
singuri şi încrezători în sine
înveşmîntă ţărna-n devenire.


IT HURTS, YES...

It hurts, yes, when the buds open.
Otherwise, would they be afraid of spring ?
Otherwise, would the longing startle
when it rises early,in the cold ?
In winter the buds were protected.
What power want to split them now ?
It hurts, yes, when the flower opens
and when it defend itself, it hurts too.

It hurts, yes, when from the twigs drops are falling,
trembling like tears, with fear,
and hang on the branch and grow,
and other force to the earth calls them ;
hard is the doubt, hard the unknown,
when the depth drow you to it ;
hard is to wait eager on a branch ,
to stay is hard ; to fall, is right ?

When you can't bear anymore, suddenly
all the buds are breaking in the sun.
Without any fear tear from the branches
the drops as a brilliant rain.
They forget the shyness and the doubt,
the fear of another nature ;
alone and self-confident
they dress the earth in spring.

Paul Celan

                                                                                                         

CEL CE INIMA-ŞI SMULGE DIN PIEPT

Cel ce inima-şi smulge din piept, trandafirul atinge,
ale lui sunt petala şi spinul,
lui îi aşterne lumina pe talger,
lui îi umple paharul cu adieri,
lui îi susură umbrele dragostei.

Cel ce-şi smulge inima din piept şi-o zvîrle înalt,
nimereşte la ţintă,
piatra cu pietre ucide,
lui orologiul sîngele-şi sună,
lui vremea, din palmă, ceasul îi bate,
cu mingi mai frumoase se poate juca
şi poate de tine vorbi şi de mine.



THAT WHO TEARS OUT HIS HEART FROM HIS CHEST

That who tears out his heart from his chest, touches the rose,
his are the petal and the thorn,
for him spreads the light on the plate,
for him fills the glass with breeze,
for him whisper the shadows of love .

Who his heart tears out from his chest and throws it high
gets to the target,
the stone with stones kills,
for him the blood sounds his clock ,
the time, from his palm, its hour beats,
with balls more beautiful can play
and can talk about you and about me.

Maria Wine

                          

SUNT O FEMEIE...

Sunt o femeie
Şi-mi pieptăn părul
Cum fac femeile.
Îl pieptăn de dragul meu.
Îl pieptăn de dragul dragostei.
Îl pieptăn de dragul celui care mi-e drag,
Şi părul meu scînteiază şi sună de bucurie.
De ploaia dragostei se-ngreunează,
Unduieşte, se-ntunecă-n visele nopţii.

Părul meu se lasă
Ca o mantie şi-mi ocroteşte
Ceafa orbită, rănită.

Dar Timpul s-a apucat să-mi pieptene părul
Cum face Timpul.
Timpul nu are răstimpuri de vis, -
Indiferent, puţin îi pasă de părul meu,
Îi face cărări şi noduri,
Îl încîlceşte, îl smulge,
Îl piaptănă pînă la galben murdar, spălăcit,
Îl piaptănă sur, cu argint,
Şi înainte să prindă de ştire,
Timpul l-a şi pieptănat pe spate
Şi mi-a făcut un bulgăre de zăpadă pe gît.

Ar trebui să-mi tricotez un şal foarte cald.
Pentru ceafa mea oarbă, rănită.


I AM A WOMAN...

I am a woman
And I am combing my hair
As the women do.
I comb it for my sake.
I comb it for the sake of love.
I comb it for the sake of who I love,
And my hair shines and sounds of joy.
Of the rain of love becomes heavy,
Is waving, gets dark in the dreams of the night.

My hair hangs
Like a cloak and protects
My blind, hurt neck.

But the Time began to comb my hair
As the Time do.
Time has no time to for dreaming -
Regardless, does not care for my hair,
He makes pathes and nodes in it,
Tangles it, tear it out,
Combs it to dirty dull yellow,
Combs it gray with silver,
And before I know
Time has just combed it back
And made a snowball on my neck.

I should knit a very warm showl.
For my blind, hurt neck.

Ando Hiroshige

                                

***

Azi în Asuma,
Punîndu-mi jos penelul,
Plec pe-un veşnic drum...
De-aş vedea privelişti rare
Şi în Ţara de Apus !

***

Today in Asuma,
Putting down my brush,
I walk away on an eternal way...
If I should see rare landscapes
Even in the Land of Dusk !

Par Lagerkvist

                                          
                            

ATUNCI CÎND PLEOAPELE-MI ÎNCHIZI

Atunci cînd pleoapele-mi închizi
Cu mîna ta mîngîietoare,
Năpraznic îmi străluce-n faţă
Cel mai frumos, mai splendid soare.

Şi tu, gîndind că mă cufunzi
În noaptea ternă şi deplină,
Nu poţi să-mi dăruieşti decît
Lumină şi mereu lumină.

WHEN YOU CLOSE MY EYELIDS

When you close my eyelids
With your caressing hand,
Terribly shines in my face -
The most beautiful, splendid sun.

And thinking that you sink me
In the monotonous, full night,
You can't give me but
Light and only light.

Rumi

                          

ORBIT DE VOCEA DORINŢEI...

Orbit de vocea dorinţei,
Nu eşti conştient că Preaiubitul
Trăieşte în adîncul inimii tale.
Opreşte gălăgia
Şi vei auzi vocea Lui
În tăcere.

BLINDED BY THE VOICE OF DESIRE

Blinded by the voice of desire
You are not conscious that the Beloved
Lives in the depth of your heart.
Stop the noise
And you'll hear His voice
In silence.

Arvid Morne

                

DOR

Am supravieţuit atîtor lucruri,
Ce n-ar trebui lăsate-n urmă :
Iubiri, prietenie...

Voi mai trăi şi dincolo de cîntec.

Tu, însă, după mine vei trăi,
Tu, ce în dragoste sălăsluieşti,
Ca păsări migratoare-n cuibul cald,
Tu, ce ai pus lumină peste cîntec,
Cum cade-ntr-un amurg noros o rază
Peste-un ogor sărman,
Tu, nume între toate mai frumos,
Tu, dorul meu.


YEARNING

I have survived so many things,
That wouldn't be left behind :
Love, friendships...

I shall survive the song too.

But you, you'll live after me,
You who dwell in love,
Like migratory birds in the warm nest,
You that put light in my song,
As in a cloudy dusk a ray that falls
Over a poor field,
You, name among all most beautiful,
You, my yearning.

Toshinari

                       

ŞI CEL STRĂIN DE PATIMI

Şi cel străin de patimi
Ar trebui să simtă-adîncul
Unei triste frumuseţi -
Amurg de toamnă într-o baltă
De unde zboară o becaţă...


THAT ALIEN TO PASSIONS TOO

That alien to passions too
Would feel the depth
Of a sad beauty -
Autumn sunset in a puddle
From where a snipe is flying...

Adam Puslojic

           

PASĂREA DEZARIPATĂ

Pasăre
dă-mi aripile tale
nezburat să rămîn.

THE UNWINGED BIRD

Bird
give me your wings
to stay unflied.

Rbindranath Tagore

                                        

TÎRGUL

Tîrgul se desfăşura înaintea templului .
Plouase dis-de-dimineaţă şi ziua era pe sfîrşite.
Mai strălucitor decît toată veselia mulţimii era surîsul luminos al unei copile care cumpărase de un bănuţ un fluier din frunză de palmier.
Bucuria ţipătoare a fluierului plutea peste tot rîsul şi peste toată larma.
Se strînsese şi se îmbulzea o gloată fără număr.
Drumul era noroios, rîul se umflase, cîmpia - înecată în ploaia ce nu mai contenea.
Mai mare decît toate necazurile mulţimii era mîhnirea unui băieţaş : n-avea un bănuţ să-şi cumpere un băţ colorat.
Ochii săi gravi, cuprinşi de dorinţă, privind ţintă spre tarabă, făceau vrednică de plînstoată această mulţime de oameni.


THE FAIR

The fair was developing before the temple.
It had rained early in the morning and the day was pretty over.
Brightly than the whole joy of the crowd was the light smile of a little girl who had bought for a penny an whistle of palm leaf.
The shrill joy of the whistle was soaring above all the laughter and  noise.
A numberless crowd had gathered and thronged.
The road was muddy, the river had swollen, the plain - drowned in the incessant rain.
Greater than any grief of the crowd was the sadness of a little boy : he hadn't a penny to buy a colored stick.
His serious eyes, full of desire, seizing on target to the stand, made lamentable all this crowd.

Rainer Maria Rilke

                            

MUZICĂ, SUFLU-AL STATUILOR POATE...

Muzică, suflu-al statuilor poate,
tăcere-a imaginii. Tu, grai unde graiuri
sfîrşesc, tu timp
în verticală pe direcţia pierdutelor inimi.

Simţiri pentru cine ? O, tu metamorfoză
- a simţirii în ce ? : în peisaj ce se aude.
Muzică : tu, străino. Spaţiu al inimii
crescut deasupră-ne.Străfund al nostru,ce depăşindu-ne,
ne părăseşte -, sacră plecare :
cînd adîncul ne-nconjură
ca o zare mult încercată, ca cealaltă
parte-a văzduhului,
pură,
uriaşă,
ce nu mai poate fi locuită.


MUSIC, BREATH OF THE STATUES MAYBE...

Music, breath of the statues maybe,
silence of the image. You, language, when the languages
end, you, vertical
time on the direction of the lost hearts.

Feeling for who ? O, you, metamorphosis
- of the feeling in what ? : in landscape which can be heard.
Music : you, stranger. Space of the heart
grown over us. Depth of ours that surpassing us,
leaves us - ,sacred departure :
when the depth is surrounding us
like a tempted horizon, like the other
side of the sky,
pure,
immense,
that can not be inhabited.

Jorge Louis Borges

                                   

DESPĂRŢIRE

Între iubita mea şi mine se vor ridica
trei sute de nopţi ca trei sute de ziduri,
iar marea va fi o taină între noi.

Nu vor mai fi decît amintiri.
O, înserări cu care m-a învrednicit durerea,
nopţi pline de speranţa de a te privi, 
cîmpii pe care-mi deschid drum, cer înstelat
pe care-l prind cu privirea şi îl pierd...
Definitivă ca marmura,
absenţa ta va întrista alte înserări.


SEPARATION

Between my love and me they will raise
three hundreds nights like three thousands walls,
and the sea will be a mystery between us.

Only memories there will be.
Oh, nightfalls the pain has gifted to me,
nigths full of hope of looking at you,
plains where I open my road, starry sky
which I katch with my eyes and than lose...
Definitive like marble,
your absence will grieve other dusks.

Edith Sodergran

                        

DRAGOSTE

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis, de culoarea cerului ;
am lăsat-o pe-o stîncă, pe ţărm,
şi-am venit la tine goală ca o femeie.
Şi ca o femeie m-am aşezat la masa ta,
am băut vin cu tine şi-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai găsit frumoasă, mi-ai spus că m-asemuiam
unei fiinnţe văzute în vis,
am uitat totul, am uitat copilăria, căminul,
nu-ţi ştiam decît mîngîierile ce mă ţineau prizonieră.
Şi tu ai luat surîzînd o oglindă şi m-ai rugat :
priveşte-n ea !
Am văzut că umerii mei erau făcuţi din pulbere
şi cădeau în pulbere,
am văzut că frumuseţea mi-era bolnavă şi nu voia
decît să dispară.
O, strînge-mă tare în braţe, atît de tare încît
să nu-mi mai trebuie nimic altceva.


LOVE

My soul was a light blue dress, color of the sky ;
I left it on a rock on the shore
and I came to you naked like a woman.
And like a woman I sat at your table,
I drank wine with you and I sipped the scent of the roses.
You found me beautiful, you told me that I look like
a creature seen in a dream,
I forgot everything, forgot my childhood, my home,
I knew only your caresses that kept me prisoner.
And smiling you took a mirror and ask me :
Look in it !
I saw that my shoulders were made of dust
and fell to dust,
I saw that my beauty was ill and wanted
only to disappear.
Oh, hold me tightly in your arms, so tightly
that I shouldn't need anything else.