FEMEIA CARE TRECE
Doamne, rîvnesc la femeia ce trece.
Spatele ei e o pajişte de crini.
Şapte culori sălăşluiesc în părul ei,
Şapte nădejdi în gura ei fragedă.
O, cît de gingaşă eşti, femeie ce treci,
Ce-mi saturi foamea şi mă torturezi,
Înăuntrul nopţilor, înăuntrul zilelor !
Simţirile tale sunt poezie,
Durerile tale - melancolie,
Părul tău e iarba cea bună,
Răcoroasă şi moale.
Frumoasele tale braţe sunt lebede line,
Departe de vocile vîntului.
Doamne, rîvnesc la femeia ce trece !
Mă-nchin la tine, femeie ce treci,
Ce vii şi treci şi îmi saturi foamea,
Înăuntrul nopţilor, înăuntrul zilelor !
De ce îmi lipseşti cînd te am ?
De ce mă urăşti cînd îţi jur
Că te-aş pierde de m-aş afla,
Că m-aş afla de te-aş pierde ?
De ce nu te-ntorci, femeie ce treci ?
De ce nu-mi împlineşti viaţa ?
De ce nu te-ntorci, femeie iubită,
Mereu pierdută, aflată nicicînd ?
De ce nu te-ntorci în viaţa mea,
Pentru ca dorul să nu fie năpastă ?
Doamne, rîvnesc la femeia ce trece !
Să fie a mea, acum, fără zăbavă,
Iubita mea, femeia care trece !
În numele sfînt al calvarului tău,
Al calvarului tău ce nu încetează,
Doamne, crîncen rîvnesc
La scumpa mea femeie care trece !
Să rămînă, să treacă, să potolească,
Ea cea pură şi nestatornică,
Ce lunecă uşoară ca o plută.
THE WOMAN WHO PASSES BY
Lord, I covet to the woman who passes by.
Her back is a meadow of lilies.
Seven colors nest in her hair.
Seven hopes in her tender mouth.
Oh, how tender you are, woman who pass ,
Who satisfy my hungry and torment me,
Inside the nights, inside the days !
Your senses are poetry,
Your pain - melancholy.
Your hair is the good grass
Cool and soft.
Yor beautiful arms are white swans
Far from the voices of the wind.
Lord, I covet to the woman who passes !
I bow to you, woman who pass,
Who come and pass and satisfy my hunger
Insides the nights, inside the days !
Why I miss you when I have you ?
Why do you hate me when I swear
That I should lose you if I should find me,
That I should find me if I should lose you ?
Why don't you come back, woman who pass ?
Why don't you fulfill my life ?
Why don't you come back, beloved women,
Always lost, never found ?
Why don't yuo come back in my life,
As the desire not to be pain ?
Lord, I covet to the woman who passes.
To be mine, now, without delay,
My love, the woman who passes !
In the holy name of your ordeal,
Your ordeal that never ends,
Lord, I dreadfully covet
To my dear woman who passes !
To stay, to pass, to relieve,
She, pure and inconstant,
Who slips slightly like a raft.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.