Rafael Alberti

                

ÎNTOARCEREA DRAGOSTEI PRIN PĂDURILE NOPŢII

Pădurile, pădurile se-ntorc, pe unde-odată
iubirea revărsată se înţepa în spini,
ca un pîrîu de stele incandescente, mici,
cu sînge foarte dulce, un fericit pîrîu.
Pădurile de noapte, cu dragostea tăcută,
ce doar pulsarea sevei în frunze o aude
şi-n piepturi răsuflarea cu ritmul ei adînc,
şi tresărirea ţărnii şi-a cerului pe umeri ;
ce dulce mîngîiere, să nu pierzi amintirea,
să ai privirea plină de tot ce-a fost odată,
de nopţile afunde în care-amoru-n flăcări
avea-n păduri lăcaşul, ca unic Dumnezeu.

THE RETURN OF LOVE IN THE FORESTS OF THE NIGHT

The forests, the forests come back where once
the flooded love pricked in thorns,
like a brook of incandescent, small stars,
with very sweet blood, a happy brook.
The forests of night, with silent love,
that only the pulse of the sap in the leaves hears
and in the chests the breath with its deep rhythm,
and the startle of the dust and sky on shoulders ;
what sweet consolation, not to lose memory,
to have the eyes full of everything that happened once,
of the deep nights in which the love in flames
had its dwelling in the woods, as the only God.