joi, 31 mai 2012
Sylvia Plath
DANSURILE NOCTURNE
Un surîs s-a prelins în iarbă.
Irecuperabil !
Şi dansurile tale nocturne
Unde se vor pierde ? În matematici poate ?
Aceste pure salturi şi spirale
De-a pururi vor străbate
Prin noaptea lumii, nici eu nu voi rămane
Cu totul golită de frumuseţi, de darul
Respiraţiei tale uşoare, sau de mireasma ierbii
Atinsă de somnul tău, înflorire de crini.
Carnea lor nu suferă nicio atingere.
Reci cute ale ego-ului, cala,
Şi tigrul, înfrumuseţîndu-se pe sine -
Pete, şi risipă de fierbinţi petale.
Cometele
Trebuie să străbată atîta spaţiu,
Atîtea întinderi de frig şi uitare.
Şi gesturile tale se desprind pe rînd,
Umane şi fierbinţi şi lumina lor purpurie
Sîngerînd ca o rouă
Printre negrele amnezii ale cerului.
De ce mi s-au dat
Aceste lămpi, aceste planete
Care coboară asemeni unor binecuvîntări, asemenea fulgilor,
În şase colţuri, albi,
Pe ochii mei, pe buze, pe păr,
Atingîndu-mă şi topindu-se
Nicăieri.
THE NIGHT DANCES
A smile fell in the grass,
Irretrievable !
And how will your night dances
Lose themselves. In mathematics ?
Such pure leaps and spirals -
Surely they travel
The world forever, I shall not entirely
Sit emptied of beauty, the gift
Of your small breath, the drenched grass
Smell of your sleeps, lilies, lilies.
Their flesh bears no relation.
Cold folds of ego, the calla,
And the tiger, embellishing itself -
Spots, and a spread of hot petals.
The comets
Have such a space to cross,
Such coldness, forgetfulness.
So your gestures flake off -
Worm and human, then their pink light
Bleeding and peeling
Through the black amnesias of heaven.
Why am I given
These lamps, these planets
Falling like blessings, like flakes
Six sided, white
On my eyes, my lips, my hair
Touching and melting
Nowhere.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.