VIOARA
În Suedia m-a adus dragostea
Elementul de-a fi altul
Am dat poezia
Pentru bucuria lucrurilor
Zarea
Pentru siguranţa locului
Nu există fericire sus la vulturi
Tot ce este creşte jos, din pămînt
De sus vin doar căderile
Nu-mi mai pasă de Hegel
Nici de imperativul categoric
Cine se mai gîndeşte la izvor
Cînd se scaldă în mare
Adevărul a fost dragostea
Această rană ontologică
Floare din sînge beat
Aşa începu conflictul meu cu soarta
Căderea în oglindă
Şi lemnul a rămas lemn -
Vioara nefăcută.
THE VIOLIN
Love brought me in Sweden
The necessity of being another
I've changed poetry
For the joy of things
The horizon
For the security of the place
There is no happiness up at the eagles
Everything grows down, from the earth
From above come only the falls
I don't care anymore about Hegel
Nor about the categorical imperative
Who thinks of the spring
When he bathes in the sea
Love was my truth
The ontological wound
A flower from drunk blood
So begun my conflict with the fate
My fall in the mirror
And the wood has remained wood -
The violin undone.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.