Edith Sodergran

                        

DRAGOSTE

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis, de culoarea cerului ;
am lăsat-o pe-o stîncă, pe ţărm,
şi-am venit la tine goală ca o femeie.
Şi ca o femeie m-am aşezat la masa ta,
am băut vin cu tine şi-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai găsit frumoasă, mi-ai spus că m-asemuiam
unei fiinnţe văzute în vis,
am uitat totul, am uitat copilăria, căminul,
nu-ţi ştiam decît mîngîierile ce mă ţineau prizonieră.
Şi tu ai luat surîzînd o oglindă şi m-ai rugat :
priveşte-n ea !
Am văzut că umerii mei erau făcuţi din pulbere
şi cădeau în pulbere,
am văzut că frumuseţea mi-era bolnavă şi nu voia
decît să dispară.
O, strînge-mă tare în braţe, atît de tare încît
să nu-mi mai trebuie nimic altceva.


LOVE

My soul was a light blue dress, color of the sky ;
I left it on a rock on the shore
and I came to you naked like a woman.
And like a woman I sat at your table,
I drank wine with you and I sipped the scent of the roses.
You found me beautiful, you told me that I look like
a creature seen in a dream,
I forgot everything, forgot my childhood, my home,
I knew only your caresses that kept me prisoner.
And smiling you took a mirror and ask me :
Look in it !
I saw that my shoulders were made of dust
and fell to dust,
I saw that my beauty was ill and wanted
only to disappear.
Oh, hold me tightly in your arms, so tightly
that I shouldn't need anything else.