Rbindranath Tagore

                                        

TÎRGUL

Tîrgul se desfăşura înaintea templului .
Plouase dis-de-dimineaţă şi ziua era pe sfîrşite.
Mai strălucitor decît toată veselia mulţimii era surîsul luminos al unei copile care cumpărase de un bănuţ un fluier din frunză de palmier.
Bucuria ţipătoare a fluierului plutea peste tot rîsul şi peste toată larma.
Se strînsese şi se îmbulzea o gloată fără număr.
Drumul era noroios, rîul se umflase, cîmpia - înecată în ploaia ce nu mai contenea.
Mai mare decît toate necazurile mulţimii era mîhnirea unui băieţaş : n-avea un bănuţ să-şi cumpere un băţ colorat.
Ochii săi gravi, cuprinşi de dorinţă, privind ţintă spre tarabă, făceau vrednică de plînstoată această mulţime de oameni.


THE FAIR

The fair was developing before the temple.
It had rained early in the morning and the day was pretty over.
Brightly than the whole joy of the crowd was the light smile of a little girl who had bought for a penny an whistle of palm leaf.
The shrill joy of the whistle was soaring above all the laughter and  noise.
A numberless crowd had gathered and thronged.
The road was muddy, the river had swollen, the plain - drowned in the incessant rain.
Greater than any grief of the crowd was the sadness of a little boy : he hadn't a penny to buy a colored stick.
His serious eyes, full of desire, seizing on target to the stand, made lamentable all this crowd.