Friedrich Holderlin

CÎNTECUL DESTINULUI

În lumina înaltă umblaţi
Pe un dulce tărîm, fericiţi, voi, Genii!
Strălucite, zeieşti adieri
Uşor vă ating,
Ca degetele femeii la harpă
Sfintele strune.

Fără ursită, precum adormitul
Copil, respiră Cereştii;
Cast ocrotit
Într-un mugur de rînd
Înfloreşte de-a pururea
Spiritul lor,
Iar ochii, preafericiţii,
Privesc în tăcută
Pe veci claritate.

Ci nouă nu ni-e lăsată
În nici un loc alinarea,
Se petrec şi se surpă
Chinuiţi muritorii,
Orbeşte zvîrliţi
Dintr-un ceas în altul,
Ca apa din piatră
În piatră căzînd,
Mereu în abisu-ndoielii.



DESTINY SONG

In high light you walk
On a sweet realm, happy, you, Genius!
Splendid, divine breathes
Gently touch you,
As the woman's fingers touch
The holy strings of the harp.

Without a destiny, as the sleeping
Child, the Heavenly are breathing;
Chastly sheltered
In a common bud
Eternaly is flowering
Their spirit,
And their eyes, allhappy,
Are looking in silent
Eternal clarity.

But to us is not  given
The comfort anywhere,
Are passing away and crumbling
Tortured the mortals,
Blindly cast 
From an hour to another,
Like the water from stone
To stone falling,
Always in the abyss of doubt.

Edmond Vandercammen

PASIUNE

Pasiunea copilului pentru un cer plin de stele

Deschide şi închide mîinile ca o carte cu chipuri.

Peşti galbeni, albaştri

Joacă-n acvariumul ochilor lui.

Viaţa arde un dram de înţelepciune,

Mireasma vieţii lui.

Întinde braţele

Şi profesorul îl ascultă încremenit.

Încet, magnetul soarelui

Atrage o clipă de nădejde.

Inima cumpăneşte trupul,

Sîngele, seva;

Creanga susţine pasărea.

Adevărul spînzură de razele lunii,

Şi copilul îl soarbe cu-o răsuflare,

La marginea unui cer sfîşiat.

S.O.S. Frumoasa corabie-şi întoarce pînzele,

Vis stins în spaţiu.

Glasul timpului face înconjurul lumii

După copacii grădinii.

Pleoapa serii cade pe ochiul lunii,

Se prăbuşeşte ceva în răspîntie:

Umbra neagră a unei păsări roşii fără aripi.

PASSION

The child's passion for a sky full of stars

Is opening and closing the hands like a book with pictures.

Yellow, blue fishes

Are playing in the aquarium of his eyes.

Life is burning a little wisdom,

The fragrance of his life.

He is holding his arms

And the teacher is listening to him, stone-still star.

Slowly, the magnet of the sun

Draw a moment of hope.

The heart is balancing the body,

The blood, the sap;

The branch is  keeping the bird.

The truth is hunging of the moon rays,

And the child is sipping it in a breath,

At the edge of a torn sky.

S.O.S. The beautiful ship is turning its sails,

Dream extinguished in the space.

The voice of time goes round the world

Behind the trees of the garden.

The eyelid of the night is falling on the eye of the moon,

Something it is breaking down  in the crossway:

The dark shadow of a red wingless bird.

Edwin Markham

***

Înfrîngerea poate, ca şi victoria,
Să zdruncine sufletul ca să-i arate splendoarea.
Cînd marele stejar se clatină în vifor
Ramurile sorb o nouă frumuseţe, iar trunchiul
Dezvoltă rădăcini mai puternice în partea bătută de vînt.
Numai sufletul care a cunoscut o durere puternică
Poate trăi un mare extaz. Durerea îi poate da sufletului
Mai multă putere de a se bucura.




***

The defeat can, as the victory does,
Shake the soul for showing its splendour.
When the great oak tree shake in the storm
Its branches sip a new beauty, and the trunk
Makes more powerful roots in the side blown by the wind.
Only the soul that have known a strong pain
Can live a great ecstasy. The sorrow can give to the soul
More power to rejoice. 

Toichiro Iwasa

ZĂPADA

Un înger rău din ceruri
Împrăştie cenuşa patimei mele-ngheţate
Pînă departe.
O, ce greu apasă ea pe suflet,
Şi ce uşoară e în palmă.



THE SNOW

An bad angel from heaven
Scatter the ashes of my frozen passion
By far.
Oh, how heavily she presses upon my soul
And how light is in my hand.

Jorge Luis Borges

TREZIREA

Lumina intră, şi mă caţăr lent

Din vise vane-n vis împărtăşit,

Iar lucrurile-şi capătă dorit

Şi necesar loc unic în prezent.

Copleşitor şi vast trecut se-adună,

Se-ntoarnă secularele migraţii

De păsări şi de oameni, conflagraţii:

Cartagina vrea Roma s-o răpună.

Se-ntoarnă aşijderi zilnica poveste;

Şi glas, şi chip, şi spaimă, şi destin.

Vai, dacă somnul cel din urmă, lin,

Urmat de lipsa amintirii este:

Ce-am fost nu se va şti şi ce-am făcut,

Şi-uitarea s-o aşterne pe trecut.

THE WAKENING

The light is coming, and I slowly climb

From vain dreams into a shared dream,

And the things acieve their wished

And needful unique place in  present.

Overwhelming an vast the past is gathering,

Are coming back the cetury-old migrations

Of birds and people, conflagrations:

Carthage wants Rome to win.

The daily story is coming back;

And voice, and face, and fear, and fate.

Oh, if the last sleep, slow,

Is followed by the lack of memory:

What I used to be will not be known

And the oblivion will cover destiny.

Jon Milos

DRAGOSTE CALDĂ

" În Suedia nu există dragoste "
Mi-a spus o suedeză
E prea frig
Dragostea cere căldură
Multă căldură
Astfel pleacă ea în fiece vară
Undeva unde e cald
Şi visează, visează
Cînd se trezeşte
Dragostea nicăieri
Apoi se gîndeşte
Se tot gîndeşte
Dragostea e ca apa
Îngheţată la frig
Se evaporă la căldură.



WARM LOVE

" In Sweden it is no love "
Said to me a Swedish young woman
It's too cold
Love requires warmth
Much warmth
So she goes every summer
In a warm place
And dreams, dreams
When she wakes
Love's nowhere
Then she thinks
And thinks
Love is like water
Frozes when it's cold
Evaporates when it's hot.

Karin Boye

NOAPTE DE IARNĂ

Zăpadă dură care scîrţîie şi trosneşte.
Singurătate, singurătate,noapte risipită de albul cărărilor.

O sete aspră mă umple :
spaţiul, iarna.
Nu vei izbucni în curînd la picioarele mele,
apă adîncă şi rece ca şi pămîntul,
lume ce rareori prinzi o pojghiţă de brumă,
şi voi, întunericuri dese
ce steaua-mi răpiţi ?
Atunci ameţeală dură, ameţeală pură, vei îneca
fără milă minciunile putrede.
Unde eşti, amar ocean
de gheaţă şi adevăr ?



WINTER NIGHT

Hard snow which is creaking.
Loneliness, loneliness, night scattered by the white pathes.

A hard thirst fills me :
the space, the winter.
Will you not break soon at my feet,
deep and cold water like the earth,
world that sometimes catch a lick of frost,
and you thick darkness
that ravish my star ?

Than, hard whirl, pure whirl
will mercilessly sink the rotten lies.
Where are you, bitter ocean
of ice and truth ?

Rabindranath Tagore

                   

ÎI CUPRIND MÎINILE ŞI PE EA TOATĂ...

Îi cuprind mîinile şi pe ea toată la piept.
Încerc să-mi umplu braţele cu gingăşia ei, să-i fur dulcele surîs cu sărutările mele, să-i sorb cu ochii mei întunecatele priviri.
Dar ce s-a ales din toate astea ? Cine poate răpi azurului - albastrul ?
Încerc să cuprind frumuseţea, dar ea mi se strecoară lăsîndu-mi doar trupul în braţe.
Înşelat şi ostenit mă-ntorc acasă.
Cum poate trupul să atingă floarea, ce-i este numai sufletului hărăzită ?

I TAKE HER HANDS AND HER ALL

I take her hands and her all at my chest.
I try to fill my arms with her tenderness, to steal her sweet smile with my kisses, to sip her dark looks with my eyes.
But what have become of all this ? Who can take away the blue from the azure ?
I try to embrace the beauty, but she creeps leaving only her body in my arms.
Deceived and tired I go back home.
How can the body reach the flower that is destined only to the soul ?

Rumi

                       

CEEA CE DUMNEZEU I-A SPUS TRANDAFIRULUI

Ceea ce Dumnezeu i-a spus trandafirului
astfel încît el a rîs într-o frumuseţe înflorită,
i-a spus şi inimii mele
şi a facut-o de sute de ori mai frumoasă.




WHAT GOD TOLD THE ROSE

What God told the rose
so that it laughed in a flowered beauty,
He told my heart too
and made it a hundred times more beautiful.

Yosano Akiko

                      

***

Inima mea, eşti -
Şi-n lumina soarelui -
Pierdută-n umbră,
Inundată de ploaie,
Biciuită de vînturi ?


***

My heart, still in the light of the sun -
Are you lost in the shadow,
Flown by the rain,
Lashed by the winds ?

Adam Puslojic

EL ŞI EA

cînd se-mbrăţişează, nu se ştie care
din ei este îngerul şi cine diavolul

Îngerul prietenului meu
este Gabriel
cel cu ochii de sare,
cel cu aripă mare.

Dar îngeru-i ştie
destinul ce-l are,
trai lîngă diavol,
trai lîngă diavol.

Prietenu-mi doarme
în şanţul infernului
de-o viaţă întreagă,
de-o viaţă şi-o zi.

Îndurătorule,
păzeşte-mi fratele
de poarta raiului
celui mai simplu.

Din smoala în fierbere,
de-acolo-şi trimite
glumele mari infernale
în dar zeităţii.



HE AND SHE

when thy hug each other, we can't know who
of them is the angel and who the devil

My friend's angel
is Gabriel,
that with eyes of salt,
that with big wing.

But the angel knows
the destiny he has,
living near the devil,
living near the devil.

My friend slept
into the groove of inferno,
for a lifetime,
for a lifetime and a day.

Merciful,
beware my friend
from the gate
of the simplest heaven.

From the boiling resin,
from there he sends
the great infernal jokes
in gift to the deity.

Par Lagerkvist

MIRAT PRIVEŞTE CĂPRIOARA...

Ce mirat priveşte căprioara
vînătorul căzut pe muşchiul moale.
Înclinînd coroana grea de coarne,
vede cum musteşte sîngele-n rană.

Sîngeră şi-asemenea făpturi ?
Răul poate ca şi noi să moară ?
Poate şi el zăcea, holbîndu-şi ochii
plini de întrebări şi de spaimă ?

Unde i-e puterea, cînd el însuşi
cade ca şi noi, cei fără arme,
şi-i cuprins de frică şi de-aceeaşi
enigmă în privirea frîntă ?

AMAZED LOOKS THE DEER...

How amazed looks the deer
at the hunter fell on the soft moss.
Bowing the heavy crown of her horns
she sees how the blood is oozing in his wound.

Do such creatures bleed ?
Evil can die like us ?
Can he lie, staring his eyes
full of questions and fear ?

Where is his power, when he himself
falls like us, those without arms,
and is caught by fear and the same
enigma in the broken eyes ?

Ishikawa Takuboku

                     

CÎND ERAM COPIL...

Cînd eram copil
Ochii mei înfioraţi
Veşnic pizmuiau
Păsările-n zborul lor -
Căci zburînd în cer, cîntau !




WHEN I WAS A CHILD

When I was a child
My eager eyes
Always envied
The birds in their flight -
Because flying in the sky, they were singing !

Gunnar Ekelof

                      

COMPOZIŢIE

În ceaţă-necîndu-se
Păsări vertiginoase-ale zorilor :
Puncte de uitare
Ale-unui vis cristalin.

Pe frunte încă sunt nori
Dar soarele preface
În schimbătoare clipe,
În azur, vuietul pietrelor.



COMPOSITION

In the mist sinking
Giddy birds of dawn :
Points of oblivion
Of a crystalline dream.

Still are lying clouds on the forehead
But the sun turns
In changing moments,
In the blue, the rumble of the stone.

Rafael Alberti

                     



ÎNGERII MORŢI

Căutaţi-i, căutaţi-i :
în nesomnul conductelor de apă uitate,
în canalele întrerupte de tăcerea gunoaielor
nu departe de băltoacele incapabile să păstreze un nor,
nişte ochi pierduţi,
un inel sfărîmat
sau o stea călcată-n picioare.

Pentru că eu i-am văzut :
în acele dărîmături de-o clipă care apar în negură.
Pentru că eu i-am pipăit :
în surghiunul unei cărămizi moarte
venite în neant dintr-un turn sau dintr-un car.
Niciodată dincolo de vetrele care se năruie
nici de acele frunze îndărătnice
care se întipăresc pe pantofi.

În toate astea.
Şi mai mult în acele aşchii rătăcitoare
care se mistuie fără foc,
în acele absenţe cufundate pe care le îndură
mobilele dărăpănate,
nu la mare distanţă de numele
şi semnele care se răcesc pe pereţi.



THE DEAD ANGELS

Look for them, look for them :
in the insomnia of the forgotten water pipes,
in the channels interrupted by the silence of the garbage,
not far from the puddles unable to keep a cloud,
some lost eyes,
a broken ring
or a star crushed underfoot.

Because I have seen them :
in those ruins that appear for a moment in the dark.
Because I have touched them :
in the exile of a dead brick
come into the nothing from a tower or from a car.
Never beyond the hearthes that go in ruins,
nor that stubborn leaves
that impress on the shoes.

In all that.
And more in those errant chips
that consumes themselves without fire,
in those deep abssences that are supported
by the broken furniture,
not far from the names
and the signs that are getting cold on the walls.

Paul Celan

ZADARNIC PE GEAM PICTEZ INIMI

Zadarnic pe geam pictez inimi : prinţul tăcerii
strînge ostaşi, jos, în curtea castelului.
Flamura sa o-nalţă-n copac o frunză, de-azur cînd e toamnă ;
împarte oştirii iarba tristeţii, florile timpului,
cu păsări în plete el merge spadele să le cufunde.

Zadarnic pe geam pictez inimi : e un zeu între cete
înfăşurat în manta ce cîndva de pe umerii tăi căzuse, noaptea, pe scară,
cînva, cînd era castelul în flăcări şi tu rosteai omeneşte : Iubito...
El mantaua nu o cunoaşte şi steaua n-a implorat-o şi se ia după frunza ce-i pluteşte-nainte :

" O, iarbă ", i se pare c-aude, " o, floare a timpului ! "




IN VAIN ON GLASS I PAINT HEARTS

In vain on glass I paint hearts : the prince of silence
gathers soldiers down into the courtyard of the castle.
His banner he rises in the tree- a leaf, of blue when it's autumn ;
shares to the army the grass of sorrow, the flowers of time,
with birds in his hair goes to sink the swords.

In vain on glass I paint hearts : it is a god among the bands
wrapped in the mantle that once fell from your shoulders, at night, on stairs,
once when the castle was in flames, and you humanly were speaking : Love...
He does not know the mantle, nor the star begged, and follow the leaf that is soaring in front of him :

" Oh, grass ", seems to him to hear, " oh, flower of time ! "

Erik Lindegren

                                    

VIS

Merg pe plajă şi tot caut urmele
Urmele frumoase ale viitorului
Şi cununa valurilor.

Văd pietre rostogolindu-se şi păsări căzînd
Şi las să vorbească
Vuietul liniştii.

Mă aplec peste visul frumoasei adormite
Şi-i dăruiesc reveria mea
În speranţa că n-o să mă uite.



DREAM

I walk on the beach and I look for the traces
The beautiful traces of the future
And the crown of the waves.

I see stones rolling down and birds falling
And I let speak
The hoot of the silence.

I bend over the dream of the sleeping beauty
And I give her my reverie
Hoping that she will not forget me.

Lassi Numi

                     

TALAZUIEŞTE BUCURIA PRIN NOI

Talazuieşte bucuria prin noi ca un vin uşor.
Albi - umerii tăi,
părul tău - miere,
ochii tăi - luminiş în codrul de pini,
mă-nvăluie ca mireasma de cetină.

Şi de ce-ar fi clipa asta nemuritoare,
în bronz veşnicită ?

Într-un mai nobil metal
e turnată :
în carnea cea pieritoare şi-n sînge.



JOY IS WAVING INSIDE US

Joy is waving inside us like a light wine.
White - your shoulders,
your hair - honey,
your eyes - clearing in the pine wood,
wrap me like the fragrance of fir tree.

And why would be this immortal moment
immortalized in bronze ?

In a more noble metal
is cast :
in the mortal flash and in blood.

Rainer Maria Rilke

                       

INTRARE

Oricine-ai fi, în faptul înserării,
lasă-ţi odaia-n care totul ştii ;
casa ta-i ultima în faţa depărtării,
oricine-ai fi.
Cu ochii-ţi obosiţi, care cu greu,
de pragul cel tocit se mai desfac,
încet de tot înalţi pe cerul tău,
zvelt, singuratic, negrul tău copac.
Şi lumea ai creat, şi ea e mare :
şi ca o vorbă ce-n tăceri se coace.
Şi cînd voinţei rostul ei apare,
duios de ea privirea-ţi se desface.



ENTRY

Whoever you are, in the evening,
leave your room, where everything you know ;
your house is the last in front of distance,
whoever you are.
With your tired eyes, that hardly
from the blunt threshold tear off,
slowly you are raising towards your sky,
slender and lonely, your black tree.
And you have created the world, and it is great,
like an word that is rippening in silence.
But when to your will appears its meaning,
tenderly from it you take your eyes off.

Saadi

                      

SFAT ÎN PUSTIE

Dormeam odată în pustiul mare,
Furat de visul unei nopţi senine,
Dar călăuzul de cămile vine,
Mă scutură din somn şi-mi strigă tare :

" Sus şi la drum ! găteşte-te degrabă,
Că vremea trece, vremea nu te-ntreabă,
Şi ceasul de pornire bate-acum !...
Ori poate vrei sa mori răzlezţ pe drum ?

Hei, sunt trudit şi eu, şi de-ar fi chip,
Aş mai dormi măcar şi eu oleacă,
Dar caravana pleacă,
Şi, vai - o mare largă de nisip -
Pustiul fără de hotar se pierde,
Şi ce departe este oaza verde ! "

Tu, care dormi cu zîmbetul pe buze
Şi nu asculţi de glasuri călăuze,
Trezeşte-te, fii gata de plecare,
Că, uite, se urneşte caravana...
Auzi, departe, mai departe-n zare
Ce veselă răsună darabana !
Şi-acela care cel dintîi porneşte
Şi nu se lasă îmbiat, fireşte
Că şi ajunge cel dintîi la ţel...

De-aceea zic : e fericit acel
Ce şi-a urcat desagii în spinare
C-un ceas chiar mai-nainte de plecare,
Căci ce folos că tresărim în vis
Cînd mîna morţii ochii ne-a închis ?




ADVICE IN THE DESERT

I was sleeping once in the large desert,
Stolen by the dream of the serene night,
But the guid of camels came,
Shook me from my sleep and cried :

" Up and go ! get ready soon
The time is passing, the time don't ask
And the hour of starting is beating now !...
Or do you want to die alone on the road ?

Hey, I am tired too, and if should be a way,
I should sleep myself a little bit.
But the caravan is leaving
And - a large sea of sand -
The boundless desert is stretching forward
And how far is the green oasis ! "

You who are sleeping with a smile on your lips
And do not listen to the guid voices,
Wake up, get ready for departure,
Because, look, the caravan is starting...
Listen, far away, more far in the horizon,
What joyfully the drum is sounding !
And the first one who starts
And don't let himself urged, of course
He will reach first the aim...

That's why I say : happy the one
Who has climbed his sacks on his back
Even with an hour before leaving,
For what good it is in startling in the dream
When the hand of death has closed our eyes?

Hjalmar Gullberg

                     

AŞTEPT LUNA

Deşi înnourat, soarele mă orbeşte,
Pe pleoapele mele apas-o mîhnire.

Nu cutez în alţi ochi să mă privesc
Căci ei, numai iubindu-mă, nu mă ajută.

Singură, marea îmi dă o povaţă ;
Acolo alerg cînd se înnoptează.

Aştept luna, prietena mea întru durere.
Cu ea pot vorbi de cineva care-a murit.



I AM WAITING FOR THE MOON

Although cloudy, the sun is blinding me,
On my eyelids a sorrow is pressing.

I do not dare to look to me in other eyes,
For they, just loving me, do not help me.

Only the sea gives me an advice ;
There I run when the night comes.

I am waiting for the moon, my friend in pain.
With her I can speak about somebody who has died.

Anne Hebert

                         



E DESIGUR CINEVA

E desigur cineva
Care m-a ucis
Apoi a plecat
Pe vîrful picioarelor
Fără să-şi vatăme dansul perfect

A uitat să mă culce
M-a lăsat în picioare
Strîns legată
În drum
Cu inima în racla ei veche
Cu pupilele asemeni
Celui mai pur reflex în apă al lor

Auitat să stingă în jurul meu
Frumuseţea lumii
A uitat să închidă ochii mei lacomi
A-ngăduit pierduta lor patimă.



IT IS CERTAINLY SOMEONE

It is certainly someone
Who killed me
Then he went away
On his toes
Without damaging his perfect dance

He forgot to lie me down
He left me on foot
Closely bound
With my heart in its old coffin
With my pupils like
Their purest reflection in the water

He forgot to extinguish around me
The beauty of the world
He forgot to close my greedy eyes
He allowed their lost passion.