Rafael Alberti

                     



ÎNGERII MORŢI

Căutaţi-i, căutaţi-i :
în nesomnul conductelor de apă uitate,
în canalele întrerupte de tăcerea gunoaielor
nu departe de băltoacele incapabile să păstreze un nor,
nişte ochi pierduţi,
un inel sfărîmat
sau o stea călcată-n picioare.

Pentru că eu i-am văzut :
în acele dărîmături de-o clipă care apar în negură.
Pentru că eu i-am pipăit :
în surghiunul unei cărămizi moarte
venite în neant dintr-un turn sau dintr-un car.
Niciodată dincolo de vetrele care se năruie
nici de acele frunze îndărătnice
care se întipăresc pe pantofi.

În toate astea.
Şi mai mult în acele aşchii rătăcitoare
care se mistuie fără foc,
în acele absenţe cufundate pe care le îndură
mobilele dărăpănate,
nu la mare distanţă de numele
şi semnele care se răcesc pe pereţi.



THE DEAD ANGELS

Look for them, look for them :
in the insomnia of the forgotten water pipes,
in the channels interrupted by the silence of the garbage,
not far from the puddles unable to keep a cloud,
some lost eyes,
a broken ring
or a star crushed underfoot.

Because I have seen them :
in those ruins that appear for a moment in the dark.
Because I have touched them :
in the exile of a dead brick
come into the nothing from a tower or from a car.
Never beyond the hearthes that go in ruins,
nor that stubborn leaves
that impress on the shoes.

In all that.
And more in those errant chips
that consumes themselves without fire,
in those deep abssences that are supported
by the broken furniture,
not far from the names
and the signs that are getting cold on the walls.