Friedrich Holderlin

CÎNTECUL DESTINULUI

În lumina înaltă umblaţi
Pe un dulce tărîm, fericiţi, voi, Genii!
Strălucite, zeieşti adieri
Uşor vă ating,
Ca degetele femeii la harpă
Sfintele strune.

Fără ursită, precum adormitul
Copil, respiră Cereştii;
Cast ocrotit
Într-un mugur de rînd
Înfloreşte de-a pururea
Spiritul lor,
Iar ochii, preafericiţii,
Privesc în tăcută
Pe veci claritate.

Ci nouă nu ni-e lăsată
În nici un loc alinarea,
Se petrec şi se surpă
Chinuiţi muritorii,
Orbeşte zvîrliţi
Dintr-un ceas în altul,
Ca apa din piatră
În piatră căzînd,
Mereu în abisu-ndoielii.



DESTINY SONG

In high light you walk
On a sweet realm, happy, you, Genius!
Splendid, divine breathes
Gently touch you,
As the woman's fingers touch
The holy strings of the harp.

Without a destiny, as the sleeping
Child, the Heavenly are breathing;
Chastly sheltered
In a common bud
Eternaly is flowering
Their spirit,
And their eyes, allhappy,
Are looking in silent
Eternal clarity.

But to us is not  given
The comfort anywhere,
Are passing away and crumbling
Tortured the mortals,
Blindly cast 
From an hour to another,
Like the water from stone
To stone falling,
Always in the abyss of doubt.