Par Lagerkvist

MIRAT PRIVEŞTE CĂPRIOARA...

Ce mirat priveşte căprioara
vînătorul căzut pe muşchiul moale.
Înclinînd coroana grea de coarne,
vede cum musteşte sîngele-n rană.

Sîngeră şi-asemenea făpturi ?
Răul poate ca şi noi să moară ?
Poate şi el zăcea, holbîndu-şi ochii
plini de întrebări şi de spaimă ?

Unde i-e puterea, cînd el însuşi
cade ca şi noi, cei fără arme,
şi-i cuprins de frică şi de-aceeaşi
enigmă în privirea frîntă ?

AMAZED LOOKS THE DEER...

How amazed looks the deer
at the hunter fell on the soft moss.
Bowing the heavy crown of her horns
she sees how the blood is oozing in his wound.

Do such creatures bleed ?
Evil can die like us ?
Can he lie, staring his eyes
full of questions and fear ?

Where is his power, when he himself
falls like us, those without arms,
and is caught by fear and the same
enigma in the broken eyes ?