vineri, 4 ianuarie 2013
Karin Boye
DIMINEAŢĂ BĂLAIE
Dimineaţă bălaie, lipeşte-ţi pletele tale moi
de obrajii mei, şi respiră neatinsă,-n tăcere.
Departe, tot mai departe, îşi deschide pămîntul uriaşa sa cupă,
renăscută din noapte.
Cu limpezi aripi coboară
miracolul,ca o enormă gîză,
uşor atingînd peceţile ce se deşteaptă
fără vreo presimţire.
FAIR MORNING
Fair morning, bring your soft hair
against my cheeks, and breath untouched, in silence.
Far, farther, the earth opens his huge cup
resurrected from the night.
With clear wings descends
the miracle, like a huge insect,
gently touching the seals which are weaking up
unpredictedly.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.