Eva Strom

SOLO PER IL CEMBALO

Albă ca zăpada :

M-am deşteptat în privirea unui ochi
Care s-a prelins în mine şi m-a-nvăţat să curg.
Am luat o culoare la fel de verde şi fragilă ca ouăle de coţofană,
Asta a fost culoarea iubirii, şi ea la fel de fragilă.
Despuiată s-a prelins iubirea din mine
Pentru întîia oară am văzut şi-am înţeles cine-am fost
Am văzut cît de tandră am fost, cît de moartă,
Deşi semănam cu frumuseţea,
Cu muzica şi apa, cu trupurile copiilor mici,
N-am vrut să mă mai gîndesc la pitici, n-am înţeles
Cum de-am putut să-ndur atîta vreme printre ei,
Să vieţuiesc atîta vreme fără privirea aceasta verde,
Această privire fragilă ca oul de coţofană,
A cărei gingăşie m-a umplut de afecţiune
Şi mi-a făcut şoldurile moi.
Am ştiut ce voi fi doar de-acum înainte -
Răsuflarea mării, marea fără memorie.

Cum de-a fost cu putinţă răsuflarea să i-o ascult într-atît ?
Cum de-a fost cu putinţă să văd existenţa pînă-n adîncuri,
Cum a fost cu putinţă să vreau şi toate acestea, şi nimic,
Ca şi cum aş fi fost şi-nsetată şi flămîndă în acelaşi timp ?

Pînă acum am trăit într-o umbră,
Acum nu trăiesc decît în realitate.
Pleoapele mele sunt petale roşii de mac,
Văd, în sfîrşit, pînă unde mă pot duce celulele mele.
Coralii înfloresc, orhideele cîntă,
Eu sunt o orhidee larg deschisă, dintre toate cea mai cîntătoare,
Cel mai întunecat e violetul meu,
Iar marea-n jur e liniştită, liniştită.




SOLO FOR CEMBALO

Snow white:
I have woke in the look of an eye
Which has trickled inside me and taught me to flow.
I have got a colour as green and fragile as the magpie egss.
Those was the colour of love, also fragile.
Nacked, love has trickled out of me,
For the first time I have seen who I used to be,
How tender I was, how dead,
Even if I was alike the beauty
Alike the music and water, alike the body of a baby,
I  did not want to think at the dwarfs anymore I did not undrestood
How I could suffer so much time among them,
To live so much time without this green view,
this fragile view alike the magpie egg
Whose tenderness filled me up with love
And has made my hips soft.
I have known what I shall be only from then on -
The breath of the sea, a sea without memory.

How was it possible to listen to its breath so long?
How was it possible to see the life in the depth,
How was it possible to want all these, and nothing
As I would have been either thirthy and hungry at the same time ?

Till now I have lived in a shadow,
Now I am living inside the reality.
My eyelids are red petals of a poppy,
I see in the end, where my cels  can lead me.
Corals are blooming, the orchids are singing,
I am a large opened orchid, the most singing of all,
My violet is the most dark,
And the sea around is quiet, quiet.