Robert Desnos

MÎINE

Bătrîn de o sută de mii de ani, tot voi mai avea puterea
Să te aştept. O, mîinele presimţit de nădejde.
Timpul, moşneag suferind de multiple entorse.

Poţi geme: nouă e dimineaşa, nouă e seara.

Dar de prea multe luni trăim în ajun,
Veghem, păzim lumina şi focul.
Vorbim în şoaptă şi ascuţim auzul
La cel mai mărunt zgomot repede stins şi pierdut ca la joc

Or, din adîncul nopţii, încă mai suntem martorii
Splendorii zilei şi ale tturor darurilor ei.
Dacă nu dormim e pentru a pîndi aurora
Care va dovedi că, în sfîrşit, trăim în prezent.

Traducere de Mihai Rădulescu



DOMANI

Vecchio di cento milla anni, avro il potere
Di aspettarti. O, il domani presentito dalla speranza.
Il tempo, vecchio sooffrendo di multiple distorsioni.

Puoi gemere: nuovo e il matino, nuova e la sera.

Ma da tanti mesi viviamo alla vigilia,
Vegliamo, guardiamo la luce e il fuoco.
Parliamo sottovoce e drizziamo gli orecchi
Al piu picolo rumore presto spento e perso.

O, dal profondo della notte siamo ancora testimoni
Al splendore del giorno e ai suoi regali.
Se non dormiamo e per accogliere l'aurora
Che provera che, finalmente, viviamo in presente.



TOMORROW

One hundred thousans years old, I shall still have the power
To wait for you. Oh, the tomorrow sensed by the hope.
The time, an old man suffering multiple twists.

You can sigh: new is the morning, new is the evening.

But, for many months we live on the eve,
We watch and guard the light and the fire.
We whisper and prick up our ears
At the littlest noise quickly fainted and lost.

Or, from the depth of the night, we are still the witnesses
Of the splendour of the day and of every gift of it.
If we do not sleep it is for catching the daybreak
That will prove that, finally, we live in present.