Adam Puslojic

                      

OASPETE DRAG AL ŢĂRÂNII

În puzderia de nopţi ale vieţii mele
numai o singură înghiţitură de întuneric
şi voi porni spre cer sub nori,
ţărânii oaspete drag.

În camera albită de zile
am înfulecat doi leoparzi, trei tigrii
cărora le fusesem azvârlit. Şi-n clipa aceea
sălbăticit putui să îmblânzesc lent şarpele.

În camera înnegrită de nopţi
cu timpu-ascuns prin firide
destinul mi l-am mărturisit zidurilor
şi morţile mi le-am întins pe dale.

Cât de lungi sunt nopţile noaptea,
cât de scurte dimineţile prin geamuri
şi cât de tari sunt duşumelele pământului
şi cât de grele stelele pe cer...

În timpul vieţii mele-am dat cuvânt
la ziduri trei, când un deşert tăcea în urmă
şi-adeseori vorbeam de moarte,
cu viii mai puţin, mai mult cu morţii.



DEAR GUEST OF THE DUST

In the multitude of the nights of my life
only a sip of dark
and I'll start towards the sky under the clouds,
dear guest of the dust.

In my room whitened by the days
I have devoured two leopards, three tigers
to whom I was thrown . And in those very moment
wild I could tame the serpent.

In my room blackened by the nights
with the time hidden in the recesses
I confessed my destiny to the walls
and I spreaded my death on the pavement.

How long are the nights at night,
how short are the mornings through the windows
And how hard are the pavements of the earth
and how havy the stars in the sky...

In my lifetime I have spoken
to three walls, when a desert was silent back
and often I was speaking of the death
less with the living, more with the dead.