Kosztolanyi Dezso

               

ÎNDRĂGOSTIŢII

Luîndu-şi capul între palme tăcut,
Ei se privesc,
Parcă o mie de ani nu s-au văzut,
Şi legănîndu-şi gingaş, mîngîietor,
Cu o frumoasă mişcare
Flacăra scumpă a trupului lor,
Gura-şi îngemănează, pentru sărut,
Şi cheia vieţii şi-o caută, ce dintr-un blestem
S-a pierdut,
Şi încă mai zăbovesc, mai aşteaptă încă,
Se-ndepărtează, se uită în sus,
Cu steaua privirii dilatată şi-adîncă,
Spre culmea cea neguroasă,
Spre extazul ce vine,
Şi dorul uşor, ca o cruce-i apasă,
Iar gura şi ochii şi sufletul
Le tremură, lin.



THE LOVERS

Taking their heads in their palms in silence,
They look each other,
As if they haven't seen each other a thousand years,
And swinging gently, tenderly,
With a beauliful movement
The dear flame of their bodies,
They entwin their mouthes, for kiss,
And they look for the key of their lives, which by a curse
Was lost,
And they still delay, look up,
With the star of their eyes dilated and deep,
Towards the dark peack,
Towards the future ecstasy,
And the light nostalgy, presses them like a cross,
And their mouth and eyes and soul
Are shaking, slowly.