Eduard Morike

ÎNDRĂZNEALĂ

Lucesc de rouă, tineri, trandafirii,
În zorile de-argint, tremurătoare,
De parcă-n veci ei or să fie-n floare,
Şi nu presimt pustiul desfrunzirii.

Se-aruncă şoimu-n golul nesfîrşirii,
Şi soarbe-n ochi scînteietoarea zare ;
Nu-şi pune el smintita întrebare :
De s-o izbi de bolţile zidirii.

A tinereţii floare, ştim, păli-va ;
Dar azi străluce şi fierbinte cheamă ;
Şi să respingi tu dulcea ei momeală ?

Nu-i şoimului iubirea deopotrivă ?
Se teme ea, dar farmec e şi-n teamă.
Ferice-i în suprema îndrăzneală.


BOLDNESS

The young roses are shining with dew,
In the trembling, silver down,
As they will be in bloom forever,
They don't sense their future fading.

The falcon throws himself in the infinity ,
And devour with his eyes the bright horizon ;
He doesn't ask himself
If he will strike agaist the vaults.

The flower of the youth, we know, will pass away ;
But now it's shining and calls burning ;
How to reject its sweet temptation ?

Isn't love alike the falcon ?
She is afraid, but it's charm in fear.
He is happy in his supreme boldness.