LEAGĂNE
Cu muşchii întinşi către val,
înălţându-mă şi prăvălindu-mă o data cu el,
neputînd să mă înalţ mai sus,
poate doar să mă prăvălesc mai jos, -
să dispar în noianul de ape...
Chiar dacă nu pentru multă vreme -
plăcerea imponderabilităţii !
Timpul se scurge mai domol !
Asemenea secundelor scandează
brizanţii ce mă umplu de spumă.
Se domolesc bătăile inimii.
În monotonul extaz
al încordării nebuneşti
a leagănelor mării
atît de pur, de înverşunat jocul
De-a Nefiinţa...
Fără voie, zi de zi, tot mai spre adîncuri,
tot mai înspre afară, tot mai mîndru !
Aşa se căleşte sufletul.
CRADELS
With my muscles stretched towards the wave,
rising and falling toghether,
not succeeding in risig above,
only in falling bellow, -
desappearing in the great waters.
As if not for a long time,
the pleasure of the imponderability !
The time flows more slowly !
Like the seconds scans
the breath that cover me with foam.
The beats of my heart calm down.
In the monotonous ecstasy
of the mad strain
of the cradles of the sea
so pure, so obstinate the game
of Nonexistence.
Unwillingly, day by day, more towards the depth,
more out, more pride !
So the soul tempers...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.