PIETRE
În fiecare seară simte că trebuie să reziste,
În fiecare dimineaţă înainte de sculare simte că nu mai poate.
Cu toate acestea, se îmbracă, pleacă şi se simte mai tare
În timp ce zăpada cade : respiră încet
Şi-şi spune : " Trebuie să fii viclean,
Aerul te îmbată uşor ".
Mişună oameni pe strazi.
El are buzunarele pline cu pietre. Le-a adunat
De prin parcuri şi dinapoia şurei încă înainte de-a da îngheţul.
Simte că acum poate. În paltonul său larg
Mâinile înfundate în buzunare abia i se văd.
Pantofii-i sunt sparţi, abia i se ţin pe picioare.
Pălăria lui subţire e singura pată de verde ce-a mai rămas
În jurul cefei sale, în tusea ruginită a iernii ; degetele
I-au îngheţat şi nu mai simt pietrele ca pe nişte obiecte,
Ci doar ca pe nişte mijloace. În parc se plimbă un cal singuratic.
Nu-i vede tremurîndele-i nări
Adulmecând furnicarul din piaţă. El îţi grăbeşte pasul
Şi simte că poate să mai reziste,
Deşi plămînii nu-i sunt decît o mare rană deschisă.
Acolo la răspîntia furtunoasă el simte că poate să mai reziste.
Cînd s-a prăbuşit avea o piatră în fiecare mînă
Dar el simţea că poate să reziste
Fără să ştie de ce-ar trebui să reziste -
Nu-şi mai aduce aminte ce mînie l-a purtat întreaga viaţă.
Pietrele nu-l ajută
Să-şi amintească. Şi de ce tocmai pietrele ?
STONES
Every evening he feel that he had to resist,
Every moning, before awakening, he feels that he can't anymore.
In spite of that, he dresses himself, leaves and feels stronger
While the snow falls : he breathes slowly
And tells himself : " You must be sly :
The air make you tipsy easily ".
The people swarm in the streets.
He has his pockets full of stones. He has gathered them
From the parks before the frost coming.
He feels that now he can. In his large coat
His hands, thrusted in the pockets hardly are seen.
His shoes are broken, hardly stay on his feet.
His thin hat is the only spot of green that has remained
Arround his neck, in the rusty cough of the winte ; his finger
Have frozen and he don't feel the stones as objects anymore,
But as means. In the park walks a solitary horse.
He doesn't see its trembling nostrils
Scenting the crowd in the market. He hurry up his steps
And feels that he yet can resist,
Although his langs are a big open wound.
There, at the stormy crossroad he feels that he can yet resist.
When he fell, he had a stone in both his hands
But he was feeling that he can resist
Without knowing why he has to resist -
He doesn't remember what anger had lead him his entire life.
The stones don't help him
To remember. And why particularly the stones ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.