duminică, 31 martie 2013
Rabindranath Tagore
O, LUME, CULESU-ŢI-AM FLOAREA
O, lume, culesu-ţi-am floarea !
Am cuibărit-o la inimă şi spinul ei m-a străpuns.
Cînd ziua păli şi întunericul se lăsă, am aflat floarea veştejită, ci durerea rămas-a vie.
O, lume, puzderii de flori veni-vor spre tine înmiresmate şi mîndre.
Dar pentru mine vremea culesului de flori a trecut şi de-a lungul negrei nopţi nu mai am trandafirul să-mi fie mîngîiere, doar durerea rămîne.
OH, WORLD, I HAVE GATHERED YOUR FLOWER
Oh, world, I have gathered your flower !
I nestled it in my heart and its thorn pierced me.
When the day went pale and the dark fell, I found the flower withered, but the pain remained alive.
Oh, world, thousands of flowers will come to you fragrant and proud.
But for me the harvest time has gone and in the long black night I haven't the rose to comfort me anymore, only the pain remains.
sâmbătă, 30 martie 2013
Rumi
***
Acest fluier cîntă datorită focului, nu a aerului,
şi fără acest foc tu nu ai exista.
Focul iubirii este cel care inspiră fluierul.
***
This whistle sings due to the fire, not to the air,
and without this fire you don't exist.
The fire of love is that inspires the whistle.
joi, 28 martie 2013
Iasmos Rapla
SĂ TE BLESTEM ?
Să te blestem?
Nu!
Nu dobor pasărea din zbor...
Să te binecuvîntez?
Nu mă repet...
Să te uit?
Au făcut-o alţii...
Să te ignor?
N-aş fi primul...
Să te visez?
Nu sunt ultimul...
Să te doresc?
Da!
Din prima celulă
Pînă
La ultima suflare a bătrîneţii.
SHELL I CURSE YOU ?
Shall I curse you?
No!
I do not throw down the flying bird...
Shall I bless you?
I do not repeat myself...
Shall I forget you?
Others have done it...
Shall I not know you?
I am not the first one...
Shall I dream you?
I am not the last one...
Shall I desire you?
Yes!
From my first cell
to
the last breath of my old age!
miercuri, 27 martie 2013
Gunnar Ekelof
LEGENDĂ
Arzi, flacără sfîntă, arzi,
arzi în noaptea aceasta adînc chinuită.
Prea fericită eşti, prea fericită,
piatră scumpă a valurilor,
cristal în colierul pîraielor!
Rugă-nălţată pentru o roză-cunună a ţărmului,
în aburul miresmelor, primăvara-n poiana
în care cresc aştrii în iarbă
şi cuvintele-n zbor se rotesc ca dansul de fluturi
peste focul buzelor tale!
Sfinte, prea sfinte, arzi şi strigă,
strigă enormul cuvînt al inimii noastre
în această noapte de chin.
Martir în grădinile împărăteşti să te mistui
cu o flacără mare!
Flacăra, flacăra este a ta,
flacăra, hulubul arzînd care trece în zbor
peste capul tău, noaptea,
flacăra, focul de aur purtînd
sfîşiatul tău suflet, prin întunecime!
LEGEND
Burn, holy flame, burn,
burn in this deeply pained night.
So happy you are, so happy,
jewel of the waves,
crystal in the necklace of the brooks!
Praying raised for a rose-crown of the shore,
in the steam of the scents, on spring
in the glade where grow stars in the grass
and the words turns round like the dance of the butterflies
over the fire of your lips!
Holy, all-holy, burn and cry,
cry the enormous word of our heart
in this night of pain.
A martyr in the royal gardens to consume
with a great flame!
The flame, the flame is yours,
the dove that is passing in flight
over your head, at night,
the flame, the fire of gold carrying
your torn soul, through the darkness!
marți, 26 martie 2013
Giuseppe Ungaretti
IRONIE
Aud primăvara printre ramurile negre amorţite.
O poţi urmări doar în acest ceas, trecînd printre
casele singure, cu propriile gînduri.
Este ceasul ferestrelor închise, dar
această tristeţe a întoarcerilor mi-a răpit somnul.
Un văl de verdeaţă va zvîcni mîine dimineaţă din aceşti
arbori, ce puţin mai înainte, cînd se aşternuse noaptea, erau uscaţi.
Dumnezeu nu-şi dă răgaz.
Şi doar în acest ceas îi e dat , vreunui rar visător,
martiriul de-ai urmări opera.
În această noapte, deşi este aprilie, ninge peste oraş.
Nicio violenţă nu o depăşeşte pe cea cu înfăţişări liniştite şi reci.
IRONY
I hear the spring among the black benubed branches.
You can watch it only at this hour, passing among
the solitary houses, deeped in your own thoughts.
It is the hour of the closed windows, but
this melancholy of the returns has stolen my sleep.
A veil of green will start tomorrow morning from these
trees, that, a little time ago, when the night had fallen, were dry.
God never rests.
And only at this hour it is given, to a scarce dreamer,
the martyrdom of watching his work.
This night, though it is april, it is snowing over the city.
No violence surpasses that with quiet and cold appearances.
luni, 25 martie 2013
Georg Trakl
CÎNTEC DE SEARĂ
Seara, cînd umblăm pe cărări întunecate,
Ne răsar în faţă palidele noastre făpturi.
Cînd însetăm,
Sorbim apele albastre ale iazului,
Mierea tristei noastre copilării.
Răposaţi, ne odihnim în umbra socului,
Privim pescăruşii suri.
Nori de primăvară cresc peste oraşul sumbru,
Care tăinuieşte preaînălţatele vremi ale călugărilor.
Cînd îţi prindeam mîinile subţiri
Lin deschideai în tăcere ochii rotunzi.
E mult de-atunci.
Totuşi cînd întunecata armonie bîntuie sufletul,
Apari tu, albă, în peisajul de toamnă.
EVENING SONG
In the evening, when we walk on dark paths,
Our pale beings araises in front of us.
When we are thirsty,
We sip the blue waters of the lake,
The honey of our sad childhood.
Dead, we rest under the shadow of the elder tree,
We watch the grey seagulls.
Spring clouds grow over the gloomy town,
Which is keeping secret the high times of the monks.
When I was taking your thin hands
You were opening your round eyes slowly.
It is a long time since.
Yet, when the dark harmony is haunting my soul,
It is you who come, white, in the autumn landscape.
duminică, 24 martie 2013
Czeslaw Milosz
CÎND LUNA
Cînd luna şi femeile se plimbă în rochii înflorate,
Mă uimesc ochii lor, genele şi întreaga maşinărie a lumii.
Îmi pare că dintr-o atît de mare apropiere
Ar putea izvorî în sfarşit adevărul definitiv.
WHEN THE MOON
When the moon and the women are walking in flourished dresses,
I am amazed by their eyes, by their eyelashes and by the whole machinery of the world.
It seems to me that from a such great intimacy
Could spring in the end the final truth.
sâmbătă, 23 martie 2013
Edith Sodergran
IADUL
O, ce măreţ e iadul!
În iad nu vorbeşte nimeni de moarte.
Iadul e zidit înlăuntrul pămîntului
şi-i înfrumuseţat cu flori de jăratic...
În iad nimeni nu spune cuvinte deşarte...
În iad nimeni n-a băut şi nimeni n-a dormit
şi nimeni nu zîmbeşte şi nimeni nu are tihnă.
Nimeni nu vorbeşte în iad, şi totuşi strigă cu toţii,
lacrimile aici nu-s lacrimi şi mîhnirea şi-a pierdut puterea.
În iad nu se îmbolnăveşte nimeni şi nimeni nu oboseşte.
Iadul e acelaşi mereu. Iadul e veşnic.
THE HELL
Oh, how magnificent the hell is!
In the hell nobody speaks of death.
The hell is built inside the earth
and is adorned with flowers of fire...
In the hell nobody tells desert words...
In the hell nobody drinks or sleep
and nobody smile or rest.
Nobody talks in the hell, and yet they all cry,
here the tears are not tears and the sorrow has lost its power.
In the hell nobody gets sick and nobody is tired.
The hell is always the same. The hell is eternal.
vineri, 22 martie 2013
Sf. Andrei Criteanul
CANONUL CEL MARE
Să nu te faci stîlp de sare, suflete, întorcîndu-te înapoi!
Scara pe care a văzut-o de mult marele între patriarhi, este arătarea suirii celei de lucrare şi a înălţării gîndului; deci înnoieşte-te, suflete al meu.
Fără de osteneli, nici fapta, nici gîndirea nu se vor săvîrşi, suflete.
Priveghează, o, suflete al meu, şi te fă deosebit!
Cu lut mi-am amestecat gîndul. Spală-mă, Stăpîne, în baia lacrimilor mele, albă ca zăpada făcînd haina sufletului meu!
Ziditorule, făcîndu-mă lut viu, ai pus întru mine trup şi oase şi suflare şi viaţă.
Eu sunt cel căzut între tîlhari cu gîndurile mele.
Bogăţia sufletului cheltuind-o întru păcate, pustiu sunt şi flămînzind strig : Părinte al îndurărilor, miluieşte-mă.
Viforul răutăţilor m-a cuprins, Milostive; ci ca lui Petru, întinde-mi şi mie mîna ta.
Întunecatu-mi-am frumuseţea sufletului cu plăcerile poftelor şi cu totul mintea ţărînă mi-am făcut. Frumuseţea chipului celui dintîi.
Scara lui Iacov o ştii, suflete al meu, care s-a arătat de la pămînt spre cele cereşti; pentru ce n-ai avut treaptă tare, credinţa cea dreaptă?
Deşi eşti fîntînă adîncă, Stăpîne, izvorăşte-mi ape din preacuratele Tale vine. Ca bînd, ca Samariteanca, să nu mai însetez. Că izvoare de viaţă izvorăşti.
Ca să stingi văpaia patimilor, ai izvorît pururea pîraie de lacrimi.
Am adăugat rănilor mele, rană.
Folosit-am rău chipul tău.
Stinsu-s-au zilele mele, ca visul celui ce se deşteaptă.
Ascultă suspinele sufletului meu şi primeşte picăturile ochilor mei, Doamne, şi mă mîntuieşte.
THE GREAT CANON
Do not make yourself a pillar of salt, my soul.
The stairway that once has seen the great among patriarchs, is the showing of mounting and rising of the thought; so, get renewed, my soul.
Without pains, neither the deed, nor the thinking will be completed, my soul.
Watch my soul, and make you special!
With earth I have mixed my thought. Wash me, Master, in the bath of my tears, snow white making the coat of my soul!
Creator, making me living earth, you has put in me body and bone and breath of life.
I am that fallen among thieves with my thoughts.
The treasure of my soul spending with sins, I am desert now and I cry: Father of mercy, pity me.
The storm of the evils caught me, Merciful; but, as to Peter, hold me your hand.
I have darkened the beauty of my soul with the pleasures of my lust and I have entirely made my mind pouder. The beauty of the first image.
The Jacob's stairway, you know it, my soul, that has raised from the earth to heaven; why has you not as strong step, the right faith?
Even if You are a deep fountain, Master, spring to me water from your clean veins. As drinking, like the Samaritan woman, not to be thirsty anymore. Because You are a spring of life.
To extinguish the flame of the passions, always You has sprung streams of tears.
I have added a wound to my wounds.
I have badly used your image.
My days died out, like the dream of that who awakes.
Listen to the sighs of my soul and receive the drops of my eyes, Lord, and save me.
joi, 21 martie 2013
Marek Wawrzkiewicz
ALTCINEVA
E ca şi cum o frunză s-ar îneca în apa toamnei.
Pe pîrîul memoriei, din marea depărtare
Orele curg. Noi stăm în faţa lor -
Executaţi de timp. Lent, tot mai lent.
Cum să aştepţi seara? Unde să-ntîlneşti amurgul tîrziu?
În memoria ta mă simt ca într-o galerie părăsită.
Fragment de peisaj, mişcînd pe cineva
Chiar azi, înainte de prînz. Cine-şi mai aminteşte -
Acea trăire bruscă - cel ce-a plecat
Sau lumina care s-a stins?
Să arzi ca un obiect de lemn. Să te cufunzi ca o frunză
Pe apă. Să te stingi, aşa cum lumina se stinge.
Credeam că am trăit cîndva.
Dar văd că altcineva a fost.
SOMEBODY ELSE
It is as a leaf would sink in the water of the autumn.
On the brook of the memory, from the great distance
The hours are running. We stay in front of them
Executed by the time. Slowly, more and more slowly.
How can you wait for the evening? Where can you meet the late twilight?
In your memory I feel like a abandoned gallery.
A fragment of a landscape, moving someone
Just today, before afternoon. Who still remember -
That sudden experience - that who has lived
Or the light that has gone out?
To burn like a wood object. To sink like a leaf
In the water. To die out as the light dies out.
I thought I lived once.
But I see that it was somebody else.
miercuri, 20 martie 2013
Jorge Luis Borges
ENDIMION ÎN LATMOS
Dormeam pe culme şi era frumos
Pe-atuncea trupul meu, azi veştejit.
În noaptea greacă, falnicul centaur
Îşi domolea galopul spre-a-mi veghea
Somn răsfăţat, căci îmi plăcea să dorm
Ca să visez şi ca să pot cinsti
Alt vis, lustral, ce spală amintirea
Şi de povara de a fi aceia
Ce suntem pe pămînt ne izbăveşte.
Zeiţa Diana, care este luna,
Cum dorm pe culme mă privea-ndelung
Şi lin descinse-n braţele-mi deschise,
Dor aurit în dogorita noapte.
Pleoapelemi strîngeam de muritor,
Sprea nu vedea frumoasa ei icoană
Ce gura-mi de ţărînă-o pîngărea.
Mireasma lunii mi-a pătruns în nări,
Iar în auz glas îngeresc rostind
Ştiutu-mi nume. Buzele se-aprind.
O, rîuri de iubire şi de noapte!
O, sărutări şi trupuri arcuite!
Nu ştiu cît a ţinut acest răgaz
De fericire.Sunt pe lume lucruri
Pe care nu le poate măsura
Nici rădăcina, nici sfioasa floare
Şi nici zăpada moale. Ocolit
De lume-s. Omul îndrăgit de lună
Trezeşte teamă. Aşa trecut-au anii.
Neliniştea se cuibăreşte-n suflet.
Mă-ntreb: pe culme freamătul de aur
A fost aievea, ori nălucă-a fost?
Degeaba-mi spun că amintirea zilei
De ieri ori visu-acelaşi lucru sunt.
Singurătatea-mi drumurile bate
De mult croite,-ntodeuna însă
În vechea noapte de esenţe o caut
Pe a lui Zeus fiică, recea lună.
ENDIMION IN LATMOS
I was sleeping on the hill and beautiful
Was my body, now withered.
In the Greek night, the stately centaur
Was calming down his running to watch
My caressed sleep, cause I liked to sleep
For dreaming and honouring
The other dream, washing the memory,
And of the burden of being those
Who we are on the earth it save us.
The godess Diana, that is the moon,
Was watching me sleeping on the hill
And gently she descended in my open arms,
A golden dream in the flaming night.
I squeezed my mortal eyelids,
Not to see her beautiful icon
That my earthly mouth was defiling.
The fragrance of the moon came in my nostrils
And in my hearing an angel voice whispering
My known name. My lips were burning.
Oh, rivers of love and night!
Oh, kisses and arched bodies!
I do not know how long that moment was
Of happiness. There are things on earth
That can not be measured
Either by the roots, or the shy flower
Or the soft snow. Avoided
I am by people. The man loved by the moon
Rouses fear. So the years passed.
The restlessness nestles in my soul.
I ask myself: on the hill the golden roar
Was real, or it was a ghost?
In vain I tell myself that the memory of the day
Of yesterday and the dream are the same.
My loneliness is walking on the common raoads
But in the old night of essences I am seeking after
The Zeus' daughter, the careless moon.
marți, 19 martie 2013
Adam Puslojic
CRESCĂTORILOR DE HIENE
O, crescători de hiene !
Dacă voi n-aţi fi, lucrul vostru
l-ar îndeplini slugile voastre fidele.
Credincioase acum, şi-apoi
niciodată !
Crescători ai crescătorilor de hiene !
E vremea să treceţi
la moşitul cobrelor ochioase. Altfel...
Nu veţi putea face
nimic.
TO THE BREEDERS OF HYENAS
O, breeders of hyenas !
If you waere not, your work
would be fulfilled by your faithful servants.
Faithful now, and never
then !
Breeders of the breeders of hyenas !
It is time to pass
at the midwifery of the eyed cobras. Otherwise...
You can do
nothing to us.
luni, 18 martie 2013
Yosano Akiko
ŞTIIND CĂ NICIODATĂ...
Ştiind că niciodată
N-ai atins un sîn îmbietor,
Cu sînge cald în vine,
Singurătatea nu te apasă
Tot propovăduind Nirvana ?
KNOWING THAT NEVER...
Knowing that
Never you have touched an attractive breast,
With worm blood in veins,
Does not the loneliness press you
When you are preaching Nirvana ?
duminică, 17 martie 2013
Rafael Alberti
ÎNGERII MUŢI
Nemişcate, mute femei ţintuite în tinde,
bărbaţi fără glas, cu mişcări încete, în crîşme,
vor, ar voi, ar fi vrut să mă-ntrebe :
- Cum eşti deodată aici şi aiurea ?
Bărbaţi şi femei fără glas ar voi să m-atingă,
să ştie de-mi umblă umbra sau trupul meu fără suflet
pe alte poteci.
Să-mi spună-ar voi :
- De eşti tu, opreşte-te !
Bărbaţi şi femei fără glas vor să vadă, să ştie,
să se-apropie de sufletul meu.
Să-apropie-ncet, un chibrit, să-l aprindă,
să vadă : e-acelaşi ?
Vor şi-ar voi...
- Spune !
Şi muţi vor muri,
fără să afle nimic.
DUMB ANGELS
Motionless, dumb women nailed at the porch,
men without voice, with slow moviments, in the pubs,
want, would, would have wanted to ask me :
- How do you manage to be here and elsewhere ?
Men and women without voice, would want to touch me,
to know if my shadow walks or my body without soul
on other paths.
They would say to me :
- If are you, stop !
Men and women without voice want to see, to know,
to come close to my soul.
To bring near a match, to light it up,
to see : is he the same ?
They want and would want...
- Tell us !
And dumb they will die
without finding anything.
sâmbătă, 16 martie 2013
Rainer Maria Rilke
MI-E INIMA CA O FEMEIE-N FAŢA TA
Mi-e inima ca o femeie-n faţa ta.
Şi e ca Ruth, a lui Noemi noră.
Lîng-ai tăi snopi, cît ziua e de mare,
trudeşte printre slugi, din auroră.
Dar către seară-n valuri se cufundă,
se scaldă şi cu grijă se-nveşmîntă,
vine la tine cînd e pace-adîncă,
vine şi ţi se-ntinde la picioare.
Şi-n miez de noapte de-o întrebi, ea spune-aşa
cu-adîncă simplitate : Ruth e sluga ta.
Întinde-ţi aripile peste sluga ta.
Tu eşti urmaşul...
Şi la picioare-ţi doarme-apoi tăcut,
inima mea, fierbinte de-al tău trup.
Şi-i o femeie-n faţa ta. Şi e ca Ruth.
MY HEART IS LIKE A WOMAN IN FRONT OF YOU
My heart is like a woman in front of you.
And is like Ruth, Noemi's daughter in law.
By your sheaves, all day long
she is toiling since dawn among the servants.
But in the evening she sink into the waves
to bath herself and carefully she puts her clothes
and she comes to you when it is deep peace,
she comes and stretches herself at your feet.
And in the middle of the night if you ask her
she answers with deep simplicity : Ruth is your servant.
Stretch your wings over your servant.
You are the heir...
And at your feet she gets asleep
my heart, wormed by your body.
And she is a woman in front of you. And she is like Ruth.
vineri, 15 martie 2013
Ingemar Leckius
AICI ŞI ACUM
Am ieşit într-o dimineaţă în împărăţia verde
plin de melancolie - povara cugetului meu.
O rîndunică buimacă mi-a dat scrisoare de trecere,
o albină mi-a arătat transparenţele clipei.
Pătrund într-un brad, în pagoda neagră a pădurii,
şi citesc pe scoarţele-i aspre abecedarul teologiei.
Beat de verdeaţă, zefirul
saltă la fel şi-n jocul vieţii şi-ntr-al morţii.
Berbecul de aur mi-arată himere paradisiace.
Săgeata luminii vibrează printre frunzele de aluni.
Stau şi ascult cum din mijlocul gol al pădurii
un da străbate lumea.
HERE AND NOW
I went out one morning in the green kingdom
full of melancholy - the burden of my thought.
A dizzy swallow gave me a letter of passage,
a bee shew me the transparence of the moment.
I got in a fir tree, in the black pagoda of the woods,
and red on the rough bark the abc of theology.
Delirious with green, the zephyr
was leaping as well in the game of life as in the game of death.
Gold Aries shew me paradise chimeras.
The arrow of the light was vibrating among the leaves of the hazel trees.
I stood and listened as from the empty middle of the woods
an yes was crossing the world.
joi, 14 martie 2013
Rabindranath Tagore
DE CE S-A STINS LAMPA ?
De ce s-a stins lampa ?
Am ocrotit-o cu haina mea, s-o apăr de vînt, iată de ce s-a stins lampa.
De ce s-a veştejit floarea ?
Am strîns-o la inimă cu dragoste neliniştită, iată de ce s-a veştejit floarea.
De ce-a secat rîul ?
Am pus stăvilar de-a curmezişul lui, ca să fie numai al meu, iată de ce-a secat rîul.
De ce s-a rupt struna harfei ?
Am încercat să-i smulg un sunet dincolo de puterile ei, iată de ce s-a rupt struna.
WHY DID THE LAMP EXTINGUISH ?
Why did the lamp extinguish ?
I protected it with my coat, to defend it from the wind, that is why the lamp extinguished.
Why did the flower wither ?
I gathered it at my heart with restless love, that is why the flower withered.
Why did the river dry up ?
I put across it a dam, to be only mine, that is why the river dried up.
Why did the string of the harp broke ?
I tried to rip a sound beyond its power, that is why the string broke.
miercuri, 13 martie 2013
Rumi
ARUNCĂ-TE ÎN FLACĂRĂ...
Aruncă-te în flacără cînd torţa Lui arde.
Nu vei putea trăi fără flacără dacă
ai cunoscut extazul arderii.
THROW YOURSELF IN THE FLAME...
Throw yourself in the flame when His torch is burning.
You will not be able to live without the flame if
you have known the ecstasy of burning.
marți, 12 martie 2013
Mario Benedetti
ENIGME
Toţi avem cîte-o enigmă
şi cum e firesc îi ignorăm
cifrul, cheia nepătrunsului
abia-i atingem conturul
colecţionăm deşeuri
o rătăcim printre ecouri
şi o pierdem în somn
chiar cînd păream a o dezghioca
şi tu o ai pe-a ta
o enigmă atît de simplă
încît porţile n-o ascund
nici n-o exclud premoniţiile
este în ochii tăi şi-i închizi
este în mîinile tale şi le dai deoparte
este în pieptul tău şi-l acoperi
este în enigma mea şi mi-o părăseşti.
SECRETS
Each of us has a secret
and naturally we are ignorant
of its cipher, the key of the impenetrable
hardly we touch its outline
we collect scraps
we lose it among echos
and lose it in the sleep
even when we seem to shell it
you have yours
a so simple secret
that the gates can not hide
neither the premonitions can exclude
it is in your eyes and you close them
it is in your hands and you put them away
it is in your chest and you cover it
it is in my secret and you leave it.
luni, 11 martie 2013
Maria Pawlikowska-Jasnorzewska
PÎNZA DE PĂIANJEN
Unde ceţoasa pînză de păianjen se sfîrşeşte?
Unde albul pînzei de păianjen se răreşte?
Acolo sus, păianjenul - ca o stea neagră,
Lacomă stea,
Cu mii de ochi privea...
THE SPIDER WEB
Where does the misty spider web end?
Where does the white of the spider web rarefy?
Up there, the spider - like a black star,
A greedy star,
With thousands eyes is watching...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)