***
Timpul care-a fost înapoi
E acum înainte,
Faţa lui fără voal se acoperă cu o mătase înstelată.
Cine i-a dat veşmînt şi podoabă?
Cum s-a născut spectacolul lui trecător?
În curgerea pe nesimţite a timpului,
În mişcarea lui fără formă,
Cine înfloreşte florile?
În fiece clipă noi forme apar
Din oceanul pustietăţii
Şi cad pe ţărmul neţărmurit.
Valurile îmblînzesc o iluzie a morţii.
***
The time that was behind
is now forward,
Its unveiled face covers with a starry silk.
Who has given to it a garment and jewels?
How its passing show has begun?
In the stealthily flowing of the time,
In its shapeless moving,
Who is making the flowers bloom?
Every moment new forms are getting birth
From the ocean of wilderness
And are falling on the shoreless shore.
The waves are taming an illusion of the death.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.