CANONUL CEL MARE
Să nu te faci stîlp de sare, suflete, întorcîndu-te înapoi!
Scara pe care a văzut-o de mult marele între patriarhi, este arătarea suirii celei de lucrare şi a înălţării gîndului; deci înnoieşte-te, suflete al meu.
Fără de osteneli, nici fapta, nici gîndirea nu se vor săvîrşi, suflete.
Priveghează, o, suflete al meu, şi te fă deosebit!
Cu lut mi-am amestecat gîndul. Spală-mă, Stăpîne, în baia lacrimilor mele, albă ca zăpada făcînd haina sufletului meu!
Ziditorule, făcîndu-mă lut viu, ai pus întru mine trup şi oase şi suflare şi viaţă.
Eu sunt cel căzut între tîlhari cu gîndurile mele.
Bogăţia sufletului cheltuind-o întru păcate, pustiu sunt şi flămînzind strig : Părinte al îndurărilor, miluieşte-mă.
Viforul răutăţilor m-a cuprins, Milostive; ci ca lui Petru, întinde-mi şi mie mîna ta.
Întunecatu-mi-am frumuseţea sufletului cu plăcerile poftelor şi cu totul mintea ţărînă mi-am făcut. Frumuseţea chipului celui dintîi.
Scara lui Iacov o ştii, suflete al meu, care s-a arătat de la pămînt spre cele cereşti; pentru ce n-ai avut treaptă tare, credinţa cea dreaptă?
Deşi eşti fîntînă adîncă, Stăpîne, izvorăşte-mi ape din preacuratele Tale vine. Ca bînd, ca Samariteanca, să nu mai însetez. Că izvoare de viaţă izvorăşti.
Ca să stingi văpaia patimilor, ai izvorît pururea pîraie de lacrimi.
Am adăugat rănilor mele, rană.
Folosit-am rău chipul tău.
Stinsu-s-au zilele mele, ca visul celui ce se deşteaptă.
Ascultă suspinele sufletului meu şi primeşte picăturile ochilor mei, Doamne, şi mă mîntuieşte.
THE GREAT CANON
Do not make yourself a pillar of salt, my soul.
The stairway that once has seen the great among patriarchs, is the showing of mounting and rising of the thought; so, get renewed, my soul.
Without pains, neither the deed, nor the thinking will be completed, my soul.
Watch my soul, and make you special!
With earth I have mixed my thought. Wash me, Master, in the bath of my tears, snow white making the coat of my soul!
Creator, making me living earth, you has put in me body and bone and breath of life.
I am that fallen among thieves with my thoughts.
The treasure of my soul spending with sins, I am desert now and I cry: Father of mercy, pity me.
The storm of the evils caught me, Merciful; but, as to Peter, hold me your hand.
I have darkened the beauty of my soul with the pleasures of my lust and I have entirely made my mind pouder. The beauty of the first image.
The Jacob's stairway, you know it, my soul, that has raised from the earth to heaven; why has you not as strong step, the right faith?
Even if You are a deep fountain, Master, spring to me water from your clean veins. As drinking, like the Samaritan woman, not to be thirsty anymore. Because You are a spring of life.
To extinguish the flame of the passions, always You has sprung streams of tears.
I have added a wound to my wounds.
I have badly used your image.
My days died out, like the dream of that who awakes.
Listen to the sighs of my soul and receive the drops of my eyes, Lord, and save me.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.