Marek Wawrzkiewicz

ALTCINEVA

E ca şi cum o frunză s-ar îneca în apa toamnei.

Pe pîrîul memoriei, din marea depărtare

Orele curg. Noi stăm în faţa lor -

Executaţi de timp. Lent, tot mai lent.

Cum să aştepţi seara? Unde să-ntîlneşti amurgul tîrziu?

În memoria ta mă simt ca într-o galerie părăsită.

Fragment de peisaj, mişcînd pe cineva

Chiar azi, înainte de prînz. Cine-şi mai aminteşte -

Acea trăire bruscă - cel ce-a plecat

Sau lumina care s-a stins?

Să arzi ca un obiect de lemn. Să te cufunzi ca o frunză

Pe apă. Să te stingi, aşa cum lumina se stinge.

Credeam că am trăit cîndva.

Dar văd că altcineva a fost.

SOMEBODY ELSE

It is as a leaf would sink in the water of the autumn.

On the brook of the memory, from the great distance

The hours are running. We stay in front of them 

Executed by the time. Slowly, more and more slowly.

How can you wait for the evening? Where can you meet the late twilight?

In your memory I feel like a abandoned gallery.

A fragment of a landscape, moving someone

Just today, before afternoon. Who still remember -

That sudden experience - that who has lived

Or the light that has gone out?

To burn like a wood object. To sink like a leaf

In the water. To die out as the light dies out.

I thought I lived once.

But I see that it was somebody else.