Edith Sodergran

IADUL

O, ce măreţ e iadul!
În iad nu vorbeşte nimeni de moarte.
Iadul e zidit înlăuntrul pămîntului
şi-i înfrumuseţat cu flori de jăratic...
În iad nimeni nu spune cuvinte deşarte...
În iad nimeni n-a băut şi nimeni n-a dormit
şi nimeni nu zîmbeşte şi nimeni nu are tihnă.
Nimeni nu vorbeşte în iad, şi totuşi strigă cu toţii,
lacrimile aici nu-s lacrimi şi mîhnirea şi-a pierdut puterea.
În iad nu se îmbolnăveşte nimeni şi nimeni nu oboseşte.
Iadul e acelaşi mereu. Iadul e veşnic.



THE HELL

Oh, how magnificent the hell is!
In the hell nobody speaks of death.
The hell is built inside the earth
and is adorned with flowers of fire...
In the hell nobody tells desert words...
In the hell nobody drinks or sleep
and nobody smile or rest.
Nobody talks in the hell, and yet they all cry,
here the tears are not tears and the sorrow has lost its power.
In the hell nobody gets sick and nobody is tired.
The hell is always the same. The hell is eternal.