ENDIMION ÎN LATMOS
Dormeam pe culme şi era frumos
Pe-atuncea trupul meu, azi veştejit.
În noaptea greacă, falnicul centaur
Îşi domolea galopul spre-a-mi veghea
Somn răsfăţat, căci îmi plăcea să dorm
Ca să visez şi ca să pot cinsti
Alt vis, lustral, ce spală amintirea
Şi de povara de a fi aceia
Ce suntem pe pămînt ne izbăveşte.
Zeiţa Diana, care este luna,
Cum dorm pe culme mă privea-ndelung
Şi lin descinse-n braţele-mi deschise,
Dor aurit în dogorita noapte.
Pleoapelemi strîngeam de muritor,
Sprea nu vedea frumoasa ei icoană
Ce gura-mi de ţărînă-o pîngărea.
Mireasma lunii mi-a pătruns în nări,
Iar în auz glas îngeresc rostind
Ştiutu-mi nume. Buzele se-aprind.
O, rîuri de iubire şi de noapte!
O, sărutări şi trupuri arcuite!
Nu ştiu cît a ţinut acest răgaz
De fericire.Sunt pe lume lucruri
Pe care nu le poate măsura
Nici rădăcina, nici sfioasa floare
Şi nici zăpada moale. Ocolit
De lume-s. Omul îndrăgit de lună
Trezeşte teamă. Aşa trecut-au anii.
Neliniştea se cuibăreşte-n suflet.
Mă-ntreb: pe culme freamătul de aur
A fost aievea, ori nălucă-a fost?
Degeaba-mi spun că amintirea zilei
De ieri ori visu-acelaşi lucru sunt.
Singurătatea-mi drumurile bate
De mult croite,-ntodeuna însă
În vechea noapte de esenţe o caut
Pe a lui Zeus fiică, recea lună.
ENDIMION IN LATMOS
I was sleeping on the hill and beautiful
Was my body, now withered.
In the Greek night, the stately centaur
Was calming down his running to watch
My caressed sleep, cause I liked to sleep
For dreaming and honouring
The other dream, washing the memory,
And of the burden of being those
Who we are on the earth it save us.
The godess Diana, that is the moon,
Was watching me sleeping on the hill
And gently she descended in my open arms,
A golden dream in the flaming night.
I squeezed my mortal eyelids,
Not to see her beautiful icon
That my earthly mouth was defiling.
The fragrance of the moon came in my nostrils
And in my hearing an angel voice whispering
My known name. My lips were burning.
Oh, rivers of love and night!
Oh, kisses and arched bodies!
I do not know how long that moment was
Of happiness. There are things on earth
That can not be measured
Either by the roots, or the shy flower
Or the soft snow. Avoided
I am by people. The man loved by the moon
Rouses fear. So the years passed.
The restlessness nestles in my soul.
I ask myself: on the hill the golden roar
Was real, or it was a ghost?
In vain I tell myself that the memory of the day
Of yesterday and the dream are the same.
My loneliness is walking on the common raoads
But in the old night of essences I am seeking after
The Zeus' daughter, the careless moon.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.