duminică, 17 martie 2013

Rafael Alberti




ÎNGERII MUŢI

Nemişcate, mute femei ţintuite în tinde,
bărbaţi fără glas, cu mişcări încete, în crîşme,
vor, ar voi, ar fi vrut să mă-ntrebe :

- Cum eşti deodată aici şi aiurea ?
Bărbaţi şi femei fără glas ar voi să m-atingă,
să ştie de-mi umblă umbra sau trupul meu fără suflet
pe alte poteci.
Să-mi spună-ar voi :
- De eşti tu, opreşte-te !

Bărbaţi şi femei fără glas vor să vadă, să ştie,
să se-apropie de sufletul meu.
Să-apropie-ncet, un chibrit, să-l aprindă,
să vadă : e-acelaşi ?
Vor şi-ar voi...
- Spune !

Şi muţi vor muri,
fără să afle nimic.




DUMB ANGELS

Motionless, dumb women nailed at the porch,
men without voice, with slow moviments, in the pubs,
want, would, would have wanted to ask me :

- How do you manage to be here and elsewhere ?
Men and women without voice, would want to touch me,
to know if my shadow walks or my body without soul
on other paths.
They would say to me :
- If are you, stop !

Men and women without voice want to see, to know,
to come close to my soul.
To bring near a match, to light it up,
to see : is he the same ?
They want and would want...
- Tell us !

And dumb they will die
without finding anything.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...